De veghe în lanul de neghină

Ovidiu PAULIUC

Nu ar fi chiar o noutate cînd unul sau altul îl acuză pe ziarist că acționează doar la comandă, de orice natură, mai ales politică. Mai nou, însă, jurnaliștii care realizează ziarul pe care îl citiți acum cu atîta plăcere au început să primească acuzații de acest gen mai frecvent ca niciodată. Iar cînd cineva te acuză că lucrezi doar dacă ți se susură în ureche unde să pui pixul înseamnă că te umilește și descalifică o profesiune fără de care, de exemplu, nici PSD-ul nu ar fi căzut niciodată de la putere, nici Alianța nu ar fi urcat vreodată, nici primarii nu s-ar fi schimbat prea curînd, indiferent cîți diversioniști ar fi mișunat prin Bacău înaintea alegerilor locale. Și iată cum, atunci cînd am scris despre primar sau prefect am fost acuzați că a fost comandă de la tabăra adversă. Altădată, o așa-zisă ziaristă de la Onești, căreia i-au scăpat toate subiectele importante din orașul ei, nu și-a mai încăput în pătrățeanul ei și ne-a pîrît la liberali că sîntem pesediști. Asta fiindcă, în opinia sa strîmbă, nu ne guduram ca și ea. Cînd am scris de rău de spital, am fost acuzați că e comandă politică. Și tot așa, că nici nu merită să le amintim pe toate.

Politicianul, directorul, afaceristul sau orice terchea-berchea prins cu cioara vopsită, să le spunem generic „dînșii”, nu sînt capabili să conceapă că marea majoritate a jurnaliștilor s-au băgat în meseria asta chiar mînați de entuziasm, cu dorința poetică, ba chiar aeriană uneori, de a scoate la lumină adevărul, de a da de pămînt cu zmeul, cu spînul, cu lupul, cu turcul și tătarul. Dînșii au impresia că ziaristul adevărat este cel care nu are idei, care nu are surse de informare, care scrie doar din conferințe de presă fade, care scrie despre cum crește iarba și care, în general, are o viziune feerică asupra vieții. Inamicul public este pentru ei ziaristul de investigație, care caută informații, le pune cap la cap și scoate la lumină cîte o firmitură din muntele de corupție pe care tot ei intenționează să îl escaladeze pînă la vîrf. Jurnalistul de investigație sau orice jurnalist care nu scrie cît de albastru e cerul este de obicei îndemnat zilnic să se întoarcă la originile materne, este amenințat sau tîrît prin tribunale, o altă boală fără leac deocamdată.

Aceiași dînșii au convingerea că un telefon la patron îl rezolvă pe ziaristul ăla obraznic. Numai că nici nu rezolvă nimic, dar se mai și umplu de ridicol, că umblă cu pîra tocmai ei, care se dau mari corupți și incompetenți cu aere. Păi, în condițiile astea, băieții ăia care își rezolau problemele cu ziarele îndesînd reclamă în paginile lor par acum drăguți, chiar dacă soluția este de-a dreptul imorală.
Ce-i drept, există o explicație simplă pentru această impresie pe care o au dînșii despre presă, și anume că nu puțini au fost ziariștii care au scris în genunchi în fața patronilor și a celor din jurul lui. Așadar, precedente extrem de periculoase, care au cam terfelit imaginea breslei. Numai că nu e o problemă generală, slavă Domnului, așa că, pe ei, stimați cîini de pază ai democrației!

Dînșii nu înțeleg mare lucru din rostul presei, iar asta e pierzanie curată. De-a lungul timpului s-a demonstrat că această categorie a avut de pierdut cel puțin la capitolul de imagine. Iar în cazurile duse la capăt, și-au pierdut scaunele de neaveniți sau și-au pus la ferestre perdeluțe cu gratii. Iată, bunăoară, povestea unui important om din administrația locală, care l-a sfătuit pe Iacobov, ca pe nașul propriului copil, să se pună bine cu presa, dar el nu și nu, pînă l-a prins Băsescu. Aalooo, aloo, tovarăși, stați liniștiți la locurile voastre! într-adevăr, presa nu e ceea ce credeți, așa că nu mai dați telefoane la patron, nu mai amenințați cu datul în judecată, nu vă mai faceți că lucrați, ci puneți mîna și citiți ziarele dis-de-dimineață, iar apoi uitați-vă în propria ogradă. Dacă vedeți prin preajmă cîinele de pază al democrației și nu aveți cu ce să îl liniștiți, mai bine ieșiți pe ușa din dos și tuleo! e cu gratii. Iată, bunăoară, povestea unui i

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!