Scurt pe 2

„Potopul galben”

După părerea unor publicații străine – a căror preocupare pare mai curînd centrată pe prognozele de viitor ale planetei – în următoarele decenii statutul de lider mondial al SUA va fi din ce în ce mai șubrezit de asaltul impetuos al Chinei și al țărilor asiatice în general, care ar viza supremația mondială atît din punct de vedere economic, cît mai ales din perspectiva cunoscutei „explozii” demografice caracteristice continentului asiatic. De la evaluări pur statistice, exprimate cu calm și cumpătare contabilicească, pînă la opiniile panicate și chiar isterizate ale unor comentatori dispuși să dea fenomenului o conotație mai curînd afectivă, avem la dispoziție întreaga gamă a stărilor sufletești de care dispune specia umană. Dacă ar fi să le dăm crezare celor din urmă, în următoarele decenii vom avea de-a face cu o adevărată invazie a rasei galbene, care va deveni dominantă în orice colțișor al globului pămîntesc, pe întreaga suprafață a planetei în asemenea măsură încît celelalte rase negalbene vor deveni minoritare, „conlocuitoare” menite a nu prezenta vreo însemnătate deosebită în raport cu numărul copleșitor al celor cu epiderme de culoarea lămîi. Ca să vedeți ce catastrofă, ce dezastru pîndește omenirea policoloră de astăzi! Din acest motiv însăși „Planeta albastră” – cum este denumit uneori corpul ceresc pe care viețuim, s-ar putea numi „Planeta galbenă”, eventual stropită vag cu niscai bulinașe albe și picățele negre, cam așa cum ar ședea pistruiașii risipiți pe năsucul cîrn al unei școlărițe. Drăgălaș, nu!?
Pentru noi, românii, această… „maree galbenă” n-ar constitui tocmai o noutate, ținînd cont că (istoricește vorbind) cu niște decenii în urmă a trebuit să suportăm asaltul „mareei roșii” și tot dinspre Asia, via Kremlin! Așa ne este dat nouă, românilor, să „visăm” eastman-color, cum se specifica pe vremuri în filmele americane. Desigur, cei mai loviți de „potopul galben” vor fi chiar cei panicați de perspectiva dezastrului ce ne-ar pîndi din antecamera istoriei, căci datorită stresului și fricii prelungite ar putea da în gălbinare și atunci pas de-i mai deosebește de gălbiorii autentici! Astfel, s-ar putea să avem primii chinezi pînă la venirea acestora pe plaiurile Europei!
După felul alambicat și greoi în care gîndesc (din perspectiva noastră), s-ar putea ca mental ei deja să fi ajuns niște chinezi – ceea ce nu e tocmai rău, fiindcă astfel ne putem obișnui din timp cu fenomenul, pentru a nu fi luați pe nepregătite. Desigur, odată cu „potopul asiatic” vor apărea și primele schimbări de natură politică – chiar dacă nu tocmai esențiale – ce ar ține mai curînd de noua cromatică a locului. Astfel, pentru mersul vremii actualul PSD ar putea schimba sigla cu cei trei trandafiri, cu trei păpădii de toată frumusețea! Atunci cînd vom fi furioși nu vom mai spune că vedem roșu în fața ochilor ci – evident – galben, căci asta vom vedea chiar și cînd nu vom fi furioși. în loc de Axa București – Washington – Londra (sau invers) vom avea Axa București – Beijing – Seul. Din aceleași motive, de Paște vom înlocui mielu’ cu cățelu’, iar cozonăcelu’ cu orezelu’. însăși natura pare să ne îndrepte într-acolo, dacă ținem cont că puhoiul ploilor din ultima vreme a transformat deja încîntătoarele ținuturi bănățene în adevărate orezării în măsură să rivalizeze cu faimoasele plantații de orez de pe valea fluviului Yan-Țâ! Din acest motiv s-ar părea că, spre deosebire de „puhoaiele roșii” care, cîndva, ne-au năpădit dinspre est, cele galbene par a prefera vestul. Semnele „mareei galbene” se fac deja simțite. Cu politicienii noștri, cei de toate zilele, deja ne înțelegem ca (cu) niște chinezi, devenind coerenți doar atunci cînd e vorba de noi taxe și impozite, fapt pentru care noi i-am dori chinezi pe de-a-ntregul. Poate n-ar trebui să ne facem cine știe ce… galbene speranțe, deoarece președintele de-atunci s-ar putea numi Yan -Tot, ministrul protecției sociale Dan – Ciu-ciu, cel de interne Te – Ju – Poi, sau cel de finanțe Nai – dar – dai ș.a.m.d. Apăi, cu asemenea politicieni și cu o așa conducere avem toate șansele – vorba cîntecului – „să ieșim la primăvară, galbeni ca turta de ceară”… Ceea ce deja se întîmplă pînă la venirea chinezilor peste noi, spre a ne găsi ca păpădiile împînzind, primăvară de primăvară, plaiurile mioritice. Desigur, derutați de priveliște, unii dintre ei ar spune: „Păi, pe-aici parcă am mai dat”. „Da, am mai dat, dar n-am luat” ar preciza alții, după care harnici cum îi știm s-ar pune vîrtos pe treabă.
Cu siguranță, schimbările care se vor produce vor fi majore. Nu vom mai avea „baroni”, ca în clipa de față ci, posibil, mandarini, fiindcă… mandarine deja avem; în piață… Bunăoară, unul dintre mandarini – mai-marele peste orezării – s-ar putea numi Ia – Cu – Bob, și cîte și mai cîte de felul acesta! Păi, să nu vezi galben în fața ochilor!? (Horia Ioan POPESCU) „conlocuitoare” menite a nu prezenta vreo însemnătate deosebită în raport cu număru

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!