Piața și ploaia

Cum, probabil știți, merg zilnic în piața cea mare a Bacăului, și fac acest lucru de foarte mulți ani. Sau, mai direct spus, de cînd această mare piață a fost construită, iar unul din șefii județului, doamna Alexandrina Găinușe, a inaugurat-o. Mi-amintesc, clar, cum arăta piața atunci, parcă era o bijuterie, totul era nou și – părea atunci – trainic. După Revoluția din 1989, cînd au început privatizările, Piața n-a scăpat, nici ea, furiei celor care au smuls bucăți din ea, au construit, unde nici nu gîndeai, tot felul de spații comerciale. Devenisem, peste noapte, societate de consum și furia lărgirii pieții, a acaparării de „bucăți” mai mari sau mai mici, a pus stăpînire pe acest perimetru. în fapt, Piața a devenit și a rămas cea mai rîvnită pentru comercianții avizi de îmbogățire. Mi-am zis, în ton cu Hegel, că tot ce-i real e și rațional. Așa că, asta-i istoria…! Acum, cînd zilnic ajung aici, nu mă mai minunez de construcțiile care se ridică – nu mă interesează cei care și-au făcut rost de acte-n regulă pentru afacerile lor -, la urma-urmei, „…cine poate, oase roade!…”. Numai că ce mă intrigă e indiferența acestor indivizi față de „restul” pieții, mai bine-zis față de căile de acces. Uite, sîmbătă, pe vremea aceea ploioasă, de noiembrie, n-am putut ajunge la un magazin din acea zonă din cauza apei strînse pe drumul de acces. Nimeni nu se interesează, nimănui nu-i pasă că apa pătrunde prin planșeu, erodează acoperișul și, într-o bună zi, totul se va prăbuși peste capul amărîților de cumpărători. E un dispreț total față de integritatea fizică a acestui uriaș și, chiar, modern perimetru. Am întîlnit, totuși, un om, un comerciant, patron de magazin – domnul Vasile Coman – care îmi spunea că normal ar fi ca patronii să se „adune” și să pună bani, dacă Primăria nu are, și să repare acoperișul, căile de acces – care-s numai „borte” -, altfel spus, cei care beneficiază din plin de acest „vad” să se ocupe și de gospodărirea lui. Dar, cum aproape nimeni nu-i dispus să facă lucrul acesta, ploaia va definitiva, în scurt timp, opera sa de distrugere sistematică a planșeelor expuse… naturii. Și atunci, cînd bucăți din planșeuri vor cădea și vor face victime, mai mult ca sigur se vor numi comisii de cercetare care, în final, se vor întreba unde-i mintea românului cea de pe urmă!…

Eugen VERMANepare acoperișul, căile de acces – care-s numai „borte”

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!