La iarbă verde-tuciurie

Ovidiu PAULIUC

Cerul e albastru, iarba crește, vara vine, florile se fură de prin centrul orașului, după care se vînd cu succes, în piețe sau pe stradă. Dar asta se întîmplă de luni pînă vineri. Sîmbătă și duminică, cerul e tot albastru, dacă vrea Sfîntul Ilie, vara încă vine, că nu are unde se duce, dar pe lîngă problema cu florile apare și cea cu iarba. Pentru că, evident, sîmbătă și duminică sînt un fel de 1 mai perpetuu, zile libere care merg la sufletul și stomacul românului muncitor, de grătar mîncător și degrabă de vin roșu vărsător. în gură. Căci nimic nu este mai plăcut decît să îți ridici maioul peste burta ce stă să pocnească de friptane și să te întinzi la umbra foșnitoare a copacului. Iar apoi, cu un efort suprem, să întinzi mîna pînă la pîrîul ce îți înmoaie bătăturile de la călcîie și să extragi de acolo rodul lanurilor de hamei, îmbuteliat la jumătăți, rece și acidulat, stimul inegalabil al manifestărilor aerofage, ca să vorbim astfel încît să nu înțeleagă multă lume.

Nu ar fi nimic rău nici dacă maioul ridicat peste burtă ar fi murdar de motorină, nici dacă burta abia ar mai face față cascadei de bere, iar prin preajmă nu ar fi veceuri ecologice. însă iată că îți vine și cheful de muzică și apeși butonul combinei Pavasonic, de cel puțin 800 de wați, cu leduri pe difuzoarele din care strigă Salam că îl hăituiesc dușmanii, care moare de ciudă și are pică. Te mai întorci pe o rînă, mai pe burtă, flatulezi cu grație, iar rafinamentul și buna creștere care își aleargă prin vene mai repede ca alcoolul te îndeamnă să arunci bidoanele de plastic golite și ambalajele de hîrtie cît mai departe de tine, să nu faci mizerie. Te întorci acasă apoi, mulțumit, te uiți la „Surprize, surprize”, plîngi și îți îneci amarul cu o vodcă. Se face din nou luni, te întorci la serviciu și povestești despre uichendul de vis pe care l-ai trăit alături de soția și copiii care te-au sorbit tot timpul din priviri.

Nu mai e mult și, pe lîngă pădurici și poienici, ni se vor oferi zonele de agrement de prin Bacău. Ștranduri, parcul Gherăiești sau Insula de Agrement. în această din urmă locație am fost zilele trecute, cînd tocmai plouase și era pustiu, ceea ce făcea ca locurile să pară nefiresc de curate. Angajații de la Spații Verzi mai vopseau sau mai tundeau un gard, mai sprijineau o lopată, mai săpau un rond, cert e că se pregătea ceva. Și nu a fost greu de descoperit că pregăteau exact primirea refugiaților din betoanele blocurilor cenușii, unde iarna i-a ținut ostatici jumătate de an. Iar pe lîngă pregătirile de rutină, și terasele păreau pregătite să dea la maxim boxele din care același solist vocal Salam ne va spune cît de tare îl urăște dușmanii, moment în care fanii săi cu ghiuluri vor intra în delir, iar toată lumea va fi fericită. Cine nu are chef de asta poate merge pe malul apei, unde au fost montate grătare pentru orice doritor. Iar ca măsură de precauție, Primăria a înfipt adînc picioarele grătarelor și a băncuțelor în beton, nu de alta, dar centrele de colectare a fierului nu mai fac față întreprinzătorilor care ar vrea să facă curat în urma lor după ce stau la picnic.-a ținut ostatici jumătate

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!