SINAXAR Sinaxar ortodox: Pătimirea Sfîntului Marcu, episcopul Aretuzilor

Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfîntului Secund

Fericitul Andrei, umblînd prin cetate, a venit aproape de casele desfrînatelor, iar una dintre ele l-a prins de haină. Atunci au venit și celelalte desfrînate, s-au așezat împrejurul lui Andrei și l-au batjocorit. Iar el nu răspundea, ci doar își ținea nările cu mîna și scuipa. „Pentru ce, ținîndu-ți nările, scuipi așa?”, l-au întrebat ele. Iar fericitul le-a răspuns: „Văd pe demonul desfrînării, care vă stăpînește, că este îmbrăcat într-o haină cu miros rău și nu-l pot suferi”. Fără să țină cont de cuvintele sfîntului, ele i-au luat haina de pe el, i-au dat o rogojină pe deasupra și l-au izgonit. Iar unora dintre cei iubitori de Hristos li s-a făcut milă de el și i-au dat bani. Și, indiferent de suma primită, el îi lua, iar unde vedea adunare de săraci, mergea acolo și juca în jurul banilor. Săracii care îl vedeau, îl îmbrînceau ca pe un nebun și-i luau banii. Sfîntul Andrei, lovindu-i cu palma, ca și cum i-ar certa, le arunca toți banii și îndată fugea de la ei. Iar săracii, luînd arginții, îi împărțeau între ei. Fericitul Andrei apela la acel joc pentru ca milostenia lui să fie nearătată.

Fiecare om care duce o viață necugetată parcă s-a dezbrăcat de Hristos? Dacă Însuși Mîntuitorul Iisus Hristos ne avertizează că și pentru un cuvînt spus aiurea vom să dea seamă în ziua judecății, apoi faptele pe care le săvîrșim în ce fel vor fi judecate? Diavolul îi cheamă la pierzanie pe oameni, pe care îi ademenește prin diferite cîntece drăcești, iar mulțimea se adună fără grijă. În același timp, iubitorul de oameni Dumnezeu îi cheamă pe toți și zice: „Veniți la mine toți!” Și nu este nimeni să-L asculte, nici să se sîrguiască pentru a-l urma. Hulitorul de oameni, diavolul, pe mulți îi îndeamnă și aceștia aleargă la el. Dacă undeva s-ar face un priveghi, mulți s-ar codi să meargă, dar dacă s-ar face prînzuri, cine sau cîntece drăcești, toți vor alerga pe drumul cel rău. Nu însă cu cinste, cum se cuvine creștinilor, ci ca niște păgîni. Nu ca niște robi ai lui Dumnezeu, ci ca niște apucați. Și de multe ori, toată ziua se ostenesc pentru pîntecele lor și toată noaptea petrec fără de somn, spre pierzarea sufletului lor. (Constantin GHERASIM)