Recurs la istorie

Atitudini agresive

* Papa Pius al VI-lea despre românii catolici din Moldova (6)

Extrem de valoroase sînt rezumatele scrise, la date diferite, pe raportul întocmit de prefectul Rocchi. Intr-unul dintre acestea a fost scris: „Iași, 26 dicembre 1787”. Deoarece textele au fost scrise în termeni aproape identici, prezentăm o singură transcriere și traducere. „Iassi, 26 dicembre 1787. Il padre Rocchi trasmette una molta risentita riposta scrittagli dal vescovo di Baccow, intorno alla cresima: dice di teitarsi molto imbarazzato per conto dei suoi campionari malcontenti, e che non vogliono obbedre, ne imparare la lingua unghera, sicche desidera d’essere sollevato da quell impiegno; obbligandosi per altro di soddisfare i debiti della chiesa” („Iași, 26 decembre 1787. Preotul Rocchi transmite un răspuns mult prea dureros, adresat episcopului de Bacău, privind ungerea cu sfîntul mir; spune că se află într-o mare încurcătură, din cauza colaboratorilor săi nemulțumiți, care nu vor să se supună și nici nu vor să învețe limba maghiară, în așa fel că dorește să fie eliberat dintr-o astfel de obligație și că vrea să satisfacă funcțiile asumate față de biserică în altă parte”).
Este limpede că cei doi Batthyany au recurs la intervenția și ajutorul episcopului de Bacău și a vicarului acestuia, în scopul exercitării unor presiuni asupra românilor catolici ca să se declare adepți ai folosirii limbii maghiare. Acțiunea a premers expedierii scrisorii episcopului Ignatius către Sfîntul Scaun, ceea ce arată o colaborare între prelații respectivi.
Misionarii, prefectul lor și mai ales enoriașii au devenit conștienți de primejdia capcanei întinse cu prilejul efectuării ungerii cu sfîntul mir. Acțiunea solidară a enoriașilor, misionarilor și prefectului a avut drept rezultat răspunsul dat: „… acești misionari vin în Moldova și nu în Ungaria”, datoria lor era să învețe limba română, nu să impună pe cea vorbită de ei credincioșilor, așa cum încerca administratorul de la Huși, un adept înfocat al maghiarismului și al maghiarizării românilor catolici trăitori în Moldova.
Concomitent, mai mulți misionari catolici din zonele vecine Moldovei au întocmit relatări către Propaganda Fide, străduindu-se să precizeze că Episcopia catolică Bacău era pusă sub autoritatea și responsabilitatea regelui Poloniei, iar împăratul de la Viena și misionarii din provincia Ungaria nu aveau nici un drept să intervină în problemele catolicilor din Moldova. Aceeași conduită de neintervenție în problemele cultului catolic moldovenesc trebuia să adopte și Curtea Imperială din Viena, dacă ar fi procedat corect.
Atitudinea agresivă a vicarului episcopal al Bacăului s-a manifestat imediat după ce armatele imperiale austriece au violat granițele statului moldav, în urma înțelegerii realizate încă din anul 1782 cu Ecaterina a II-a a Rusiei în privința recotropirii Olteniei, extinderii hotarelor Bucovinei în detrimentul Moldovei neacaparate încă, restituirii miilor de pribegi din rîndurile românilor ortodocși transilvăneni refugiați în Moldova. în anul 1788 imperialii au pătruns în Moldova și Țara Românească, pe la Oituz, Cozia și Cîmpina, au ocupat Bacăul, Iașii, Litenii și posesiuni extinse din Țara Românească. Armatele ruse, după ocuparea Crimeei, staționau la Kiev și așteptau, sub comanda lui Rumeanțev și Potiomkin, desfășurarea operațiunilor în Moldova.
Episcopul de Bacău, stătător în Polonia, și-a amintit de obligațiile față de credincioșii săi. înainte de 10 iunie 1788, probabil în înțelegere cu cei doi Batthyany, unul episcop la Alba Iulia și altul cardinal primat al Ungariei, episcopul de Bacău și-a arătat disponibilitatea de a veni în Moldova la sediul său episcopal, a cărui autoritate voia să o extindă și asupra Țării Românești. Acesta a dorit să se bucure de sprijinul comandanților armatelor imperiale austriece („Scrive pure monsignor vescovo di Baccovia a questo generale dell’arme austriache, che vuol venire, e stabilirsi nella di lui diocesi, non solo di Moldavia, ma di Vallachia ancora”). Relatarea pune în evidență încercarea de subminare a autorităților Sfîntului Scaun de către generalii imperiali în înțelegere cu cardinalul primat al Ungariei, episcopii de Alba Iulia și cel de Bacău, șezător în Polonia. între timp, episcopul Transilvaniei trimisese la Oituz un misionar care nu respecta nici cele mai nesemnificative reguli de slujitor bisericesc de orice rit și religie. Trimisul lui Batthyany se demonstra mai mult un răufăcător, decît un slujitor bisericesc folositor. Rocchi, luînd cunoștință de conținutul scrisorii episcopului Batthyany către Sfîntul Scaun, a calificat acest document drept „fals și foarte fals” („e falso, falsissimo darsi in Moldavia initierii villaggi d-ungari, che ignoroni la lingua moldava”). în termeni similari a considerat și corespondențele lui Zold, mai ales în privința „numeroșilor” catolici de la Ciumbărciu, care s-au transferat la Huși înainte de trecerea peste Nistru a armatelor ruse. (Va urma).

prof.dr. Dumitru ZAHARIAparte”).
Este limpede că cei doi Batthyany au r

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!