Jurnalul unui outsider

Șoarecele și pisica

Ioan Neacșu

Îmi amintesc de uimirea cu care priveam, copil fiind, la plăcerea pisicii noastre care se juca, printre florile din grădină, cu cîte un amărît de șoarece pe care-l atingea cu lăbuța, făcîndu-l să fugă, pentru ca mai apoi, cu un salt spectaculos, să-l prindă ferm dar fără brutalitate, să nu-l omoare, pentru ca jocul să poată continua. Uneori șoarecele reușea să fugă pe sub tufele de trandafiri și atunci pisica mai pîndea o vreme, în speranța că-l va surprinde pe undeva, apoi se lăsa păgubașă. Alteori pisica apăsa mai tare lăbuța, sau scotea din greșeală o gheară și atunci șoarecele murea, spre dezamăgirea vînătorului, care se consola pînă la urmă ronțăindu-l tacticos.
Mi-a venit în minte această poveste de demult acum, cînd toate posturile de televiziune, toată presa discută aventura celor trei ziariști români răpiți în Irak nu se știe de cine și nici în ce scop. Toată povestea este ca jocul pisicii cu șoarecele, doar că este mai puțin nevinovată și are mult mai multe necunoscute. O pisică mai feroce și mult mai profesionistă s-a jucat cu mai mulți șoareci după niște reguli și într-un scop pe care le vom afla peste cincizeci de ani. În ecuație au intrat, pe lîngă cei trei ziariști, președintele României, celula de criză de la Cotroceni, serviciile secrete, doi sirieni din România și familia lor din Bagdad, răpitorii, cărora unii le spun teroriști, comunitatea musulmanilor din România, ambasadori și experți, familiile ziariștilor, serviciile secrete americane, luptători antitero, o armată de ziariști, analiști politici, militari, psihologi, paranormali și ghicitori în stele, milioane de telespectatori care au consumat sute de milioane de ore stînd cu ochii lipiți de ecranele televizoarelor etc. Dintre cei enumerați mai sus, la care mai adăugați și dumneavoastră pe cei pe care îi voi fi uitat, care-i pisica ? Unii spun că teroriștii, ații spun că sirianul din Bagdad, alții spun că sirianul închis în România, ba chiar sînt voci care spun că pisica ar fi domnul președinte. Care-i adevărul ? Nu vă faceți probleme, îl vom afla sigur peste cincizeci de ani ! Orice scenariu este posibil, chiar și acela încă nediscutat, potrivit căruia emisarii musulmani din România i-au avertizat pe teroriști că dacă nu-i eliberează pe ostateci se ling pe bot de finanțarea pe care o primesc de la frații lor de aici !…
Manipularea emoțională a opiniei publice, zecile de comentarii fără cap și coadă trec peste singura și cruda realitate, aceea că sîntem în război informațional global, dar nedeclarat, în care mediile de informare sînt armele, iar informațiile reprezintă muniția. Amintiți-vă de victoria fulgerătoare din Irak, transformată într-un război fără linie de front, fără inamic și fără sfîrșit, amintiți-vă de atacul asupra Americii, apoi de Spania și veți vedea că războiul se duce, acum, pretutindeni, iar scopul unor lovituri dure este tot informațional. Cele două turnuri din New-York au fost lovite la o distanță de suficiente minute pentru ca a doua lovitură să fie transmisă în direct. Evenimentele din decembrie ’89, de la noi, au fost create în bună parte pentru a fi mediatizate, ne putem mîndri cu prima revoluție transmisă la televizor în direct! Ziariștii români au fost ținuți în captivitate cît timp mass-media din toate țările au mediatizat gruparea respectivă. Atunci cînd, pentru o nouă lovitură de imagine, a fost necesară eliberarea lor, au fost eliberați – asta ar fi o altă ipoteză ! Dar și în România sosirea ziariștilor a fost exploatată pentru imagine, iar analiștii au tăiat firul în patru, socotind cine a cîșigat în imagine, cît este cîștig spontan și cît este regizat, dacă ziarișii trebuie să se bucure sau, dimpotrivă, dacă este sau nu este necesară o conferință de presă etc.
Lupta se dă, acum, nu cu pistoale și grenade, ci cu informații și imagine. Este un război nou, în care sîntem cu toții angajați, fie că vrem, fie că nu.
Și, totuși: cine este pisica?
juca, printre florile din grădină, cu cîte un amărît de șoarece pe care-l atingea cu lăbuța, făcîndu-

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!