Ascensiuni duhovnicești

Minunea de la Siloam

* Vindecarea orbului – infirmarea teoriei reîncarnării

Sfînta Evanghelie ce se citește la Sfînta Liturghie a duminicii a VI-a după Paști istorisește minunea de la Siloam și anume – vindecarea unui orb prin puterea lui Hristos cel jertfit și înviat pentru mîntuirea noastră. Pentru a confirma printr-o minune dumnezeirea Lui, Iisus l-a vindecat pe un orb din naștere, despre care apostolii i-au pus Domnului o întrebare: „învățătorule, cine a păcătuit: acesta, sau părinții lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9, 2). Această întrebare le pare unora și azi că ar dovedi o credință în preexistența sufletului, sau în reîncarnare.
Așa să fie?
Un sfînt părinte al Bisericii, Chiril din Alexandria (plus 444) susține că întrebarea ucenicilor se explică prin influența asupra lor a credinței iudaice cum că urmașii, copiii, sînt pedepsiți pentru păcatele părinților. Ideea aceasta era combinată cu acea concepție păgînă conform căreia sufletul a existat și a păcătuit înainte de a intra într-un trup. Cu un singur cuvînt, Iisus a înlăturat „prostiile” spuse de ei, arătînd că nici orbul n-a păcătuit, nici cei care l-au născut. „întrebarea”: dacă orbul însuși a păcătuit înainte de naștere se explică și prin realitatea că în Noul Testament se afirmă că omul va fi judecat numai pentru cele făcute în viața aceasta. Așadar, Iisus și apostolii sînt „străini” de teoria reîncarnării. Iisus respinge sensurile negative ale întrebării puse de ucenici, declarînd că „s-a născut orb pentru ca să arate în el lucrarea lui Dumnezeu” (Ioan 9, 3). Adică, acest om s-a născut orb din voia lui Dumnezeu, ca să se arate în vindecarea lui minunată puterea dumnezeirii lui Hristos.
Fără îndoială, se nasc oameni orbi și pentru alte motive decît pentru cel care s-a născut orbul din Evanghelia duminicii a VI-a după Paști. Nu sînt excluse nici păcatele părinților. însă nu în mod necesar, pentru că nu din toți părinții care au păcătuit se nasc copii orbi. Cauzele și motivele le știe numai Dumnezeu, care ține seama de ele. Dar teoria reîncarnării e străină învățăturii Evangheliei lui Hristos, care asigură și acordă fiecărei persoane umane o valoare veșnică, deci unică.
Iisus,”scuipînd jos și făcînd tină, a uns cu tină ochii orbului și i-a spus: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului” (Ioan 9, 6-7). Procedînd astfel, orbul „s-a întors văzînd”. Desigur, Iisus îl putea vindeca și fără să-l trimită la Siloam. Voia, însă, să arate că poate folosi și materia ca mijloc prin care lucrează harul Său, puterea Sa. De aceea, prin materia Sfintelor Taine ale Bisericii (apa Botezului, untdelemnul Sfîntului Maslu, Sf. Mir etc.) lucrează harul Sfîntului Duh, harul lui Hristos.
Nu în ultimul rînd, Iisus a voit să arate că de voința oamenilor depinde credința în El. Astfel, după vindecare, fostul orb se întîlnește cu Iisus, pe care nu-L văzuse niciodată la față. Nu știa cine l-a vindecat și cine e „Acel trimis” de Dumnezeu. Domnul i se arată acum dar nu-i spune că El l-a vindecat. âl întreabă, însă, dacă el crede că Vindecătorul său e însuși Fiul lui Dumnezeu: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” Fostul orb, înțelegînd că e vorba de Cel ce l-a vindecat, dar pe care nu-l văzuse, a răspuns întrebînd: „Dar cine este, Doamne, ca să cred în El?”. Atunci a răspuns Iisus: „L-ai văzut. Și Cel ce vorbește cu Tine, Acela este. Iar el a răspuns și a zis: „Cred, Doamne, și s-a închinat Lui” (Ioan 9, 35-37).
„Duminica Orbului” încheie șirul duminicilor cu denumiri speciale: „Tomei”, „Mironosițelor”, „Slăbănogului”, „Samarinencei” prin care se arată puterea sau harul reprimit de om prin umanitatea înviată și slăvită a lui Hristos. Dar toate ne cheamă la credință adevărată în Fiul lui Dumnezeu „prin care s-au făcut toate” (Ioan 1, 3).

pr. prof.dr. Constantin LEONTE să cred în El?”. Atunci a r

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!