Maxime și cugetări

Strigoii unei stări sociale în amurg

„La răspundere nu se poate trimite orice slugoi, ca la muncă”, credea Nicolae Iorga. Celor ce s-au învățat să slugărească la cei puternici în stat le vine foarte greu să-și piardă slujba, mai ales cînd stăpînii se schimbă. Și oricîți stăpîni ar schimba, slugile tot slugi rămîn. Cu mentalitățile, apucăturile și obediența învățate de-a lungul servituții lor. Cînd le cad stăpînii, slugile se agită în căutarea altor stăpîni, pentru că nu pot concepe viața decît servind pe cineva. Raportîndu-se politic, ei se vor reclama doar în slujba unor idei mărețe, se vor minți pe ei înșiși, ca și pe noi, de altfel. Axa verticalității lor se clatină la orice adiere, iar reacțiile în plan social devin nevrotice, iritante, abuzive. Acest tablou al existenței actuale a slugoiului politic a fost foarte bine conturat, în aceste zile, de procurorul general al țării, Ilie Botoș, de capul PNA, Ion Amăriei, de Consiliul Superior al Magistraturii în întregul său, de domnii Nicolau și Șeuleanu, unul director al Televiziunii Române, celălalt al SRR. Li s-au adăugat, foarte curînd, membri marcanți ai PSD sau PPRM, care au sărit rapid în barca Puterii, precum Mihai Mălaimare și Mihai Lupoi. Acești oameni susțin că singura lor competență este interesul național, deși exact pe acesta l-au frînt, l-au frînat.
Oricît m-am străduit, nu mi-a fost niciodată clar ce sînt în stare să facă din înaltele lor funcții, nu i-am putut identifica profesional, n-am înțeles în ce constă performanța lor specifică. Contraperformanța, da. Dar ei pretind că știu care sînt nevoile țării, toți luptă (oratoric) pentru oblojirea, propășirea și apărarea ei. Dacă te uiți de aproape, dacă analizezi rece, obiectiv, prestația lor dai doar de deghizamente stîngace ale neantului. Sînt doar campioni ai „angajamentelor” de rutină și ai locului comun. Toți acești produși ai neantului vorbesc mult și alambicat. Despre ce? Despre interesul național, despre lupta împotriva corupției, despre necesitatea unei legislații europene, despre progresul culturii. Cît au administrat sau administrează aceste domenii s-au dovedit total ineficienți, oponenți acerbi ai oricărui progres, ai oricărei investiții de inteligență și imaginație. Cu cît sînt mai lipsiți de contur profesional, cu atît mai abitir se identifică cu interesul național, devenit erzațul cel mai comod al oricărei motivații autentice, al oricărui argument. N-aș zice că sînt direct răi; sînt doar smintiți: își închipuie că știu care este binele țării și că ei singuri sînt chemați să-l administreze. De aceea se și opun cu atîta vehemență schimbării lor din funcții înalte, bine exploatate de fosta Putere în beneficiul vîrfurilor și acoliților ei, al clientelei ei politice, dovedită în enorm de multe cazuri coruptă pînă în măduva oaselor. De la vîrf și pînă la bază. Adică din fruntea Guvernului și pînă la ultima primărie rurală.
Toată lumea de bună credință se întreabă dacă acestor oameni nu le-ar ședea mai bine să stea la locul lor, să-și pună în valoare capacitățile pe care le au și să ne scutească de platitudinile țanțoșe ale mediocrei lor gîndiri. Dacă le lipsește cu adevărat vocația, e bine să nu-și mai inventeze misiuni, să nu se mai considere oameni-simbol, întrupări garantate ale neamului nevoiaș, căruia trebuie să-i facă și să-i dreagă…
Ultimile știri venite dinspre Putere par încurajatoare. Se profilează legi noi, modificări substanțiale în regulile de funcționare ale Justiției, care vor îngădui înlăturarea tiranozaurilor promovați de Ion Iliescu, Adrian Năstase și Rodica Stănoiu pentru a-i servi pe ei și ciracii lor. în același timp, comisiile parlamentare au respins rapoartele TVR și SRR, deschizînd drumul pentru înlocuirea unor directori generali ce au îngăduit și impus cenzurarea adevărului, dovedindu-se slugi credincioase ale puterii pesediste pe întreg mandatul lor de șefi ai unor instituții majore de mass-media. Primenirea programelor înțepenite în limbaje de lemn, enunțarea corectă a adevărului, demistificarea minciunii în programele SRTV și SRR sînt măsuri așteptate cu interes de toată lumea.
De 15 ani „am reclamat mereu, cu toții, nevoia de schimbare. Dar nici o schimbare n-a fost – pentru exigențele noastre insomniace – suficient de înoitoare. Oamenii vechi reapăreau la tot pasul, legile vechi supraviețuiau inerțial, mentalitățile vechi se dovedeau de neînlăturat. Abia acum pare că se va produce marea schimbare – una ireversibilă”, notează Andrei Pleșu. Numai că pentru a se produce realmente, schimbarea are nevoie de personalități autentice, al căror amor propriu să nu fie atît de dominant încît să nu suporte în preajmă nici măcar propria lor umbră, cum se întîmplă acum. Articlerii trebuie să se retragă discret din viața publică pentru a ne elibera de idiosincrazii și a deveni noi înșine în confruntarea cu realitățile actuale. Pentru că „orice monedă falsă, este falsă pe ambele fețe”, scria cu cîteva secole în urmă filosoful englez John Loke. Voltaire, la rîndul lui, credea că „în competiția pentru progres nici obediența nu stă cu mîinile în sîn”. Fenomen ce s-a manifestat cu mare acuitate în zilele noastre, dacă nu dintotdeauna. Se știe că acei oameni obedienți devin, în timp, strigoii unei stări sociale aflate la amurg și trebuie înlocuiți cît mai curînd, pentru a îngădui mersul înainte al societății. Sînt semne încurajatoare că acest lucru se va produce cît de curînd, în pofida rezistenței dure a fantomelor imunde, care ne mai populează coșmarurile de fiecare zi.

Vasile PRUTEANUzezi rece, obiectiv, prestația lor dai doar de deg

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!