George Dumitriu a făcut din jazz un adevărat cult

Ce se mai știe despre jazz astăzi? Cine mai ascultă acest gen de muzică? Iată că pentru melomanii acestui gen, la Filarmonica Mihail Jora a fost prezentat un festin muzical. Concertul a avut trei părți; într-una din aceste părți a cîntat și formația „Jazz it up”, al cărei membru fondator este băcăuanul George Dumitriu. Aflînd acest amănunt, am considerat că un interviu cu el ar fi cel mai potrivit. Citiți și veți fi impresionați de performanțele lui George.

– Ce ai făcut pînă acum și ce faci în prezent?
– Sunt fost elev al Liceului de Artă „George Apostu”; am studiat vioara acolo din clasa I pînă în clasa a XII-a. Am participat la concursuri și pe la diferite olimpiade, unde am obținut suficiente premii. Din clasa. a VI-a am început să studiez chitara, domeniu în care am fost autodidact. în anul 2000 am absolvit liceul, iar acum sînt student în anul IV la Conservator și studiez vioară, la clasa prof. Octavian Rațiu, și jazz-ul, la clasa. prof. Mircea Tiberian. Pe lîngă facultate, sînt membru al formațiilor Centru Civic și Sod’acustika.

– Pentru că în curînd vei absolvi și facultatea, ce planuri de viitor ai?
– Cu trupa de jazz pe care eu am fondat-o vom pleca la un festival la Paris, iar împreună cu orchestra(George este membru al Orchestrei Radio a Difuziunii Române) vom pleca în Japonia. Este posibil și un proiect cu Anna Lesko. De asemenea, am fost invitați de Institutul de Cultură pentru o plecare la Roma.

– Pentru că ai adus în vorbă numele atîtor țări străine, tu pe unde ai călătorit?
– în perioda liceului, împreună cu formația de cor, am fost în Franța, Italia, Portugalia, iar în anul 2000 am fost în Germania. Acolo publicul a fost fain, deși constituit de persoane de vîrsta a treia. Ei au fost foarte entuziaști.

– Avînd atît de multă experință pentru vîrsta pe care o ai, crezi în aplauzele publicului?
– Da, normal. E lucrul cel mai important pentru orice muzician. Doar ai văzut felul în care publicul s-a manifestat în concert, a fost extraordinar de călduros. Se mai întîmplă ca uneori, în cluburi, atunci cînd cînt cu banda de jazz, publicul să fie mai „rece”. Acum a fost un public format în majoritate din tineri. La București, publicul e mai omogenizat ca vîrstă.

– Cred că în lumea muzicii se poate vorbi de maeștrii spirituali sau, mai nou, de idoli. Tu ai vreunul?
– Am început cu Beatles. Acum preferințele s-au mai schimbat. în domeniul clasic(al viorii) îi prefer pe J. Perlman șI pe J. Heifetz. în privința jazz-ului, pe John Scofield șI Kurt Rosenwinkel.

– Ce înseamnă arta în viziunea ta? Consideri că ceea ce faci e artă?
– Consider că e întrebare care mă depășește; arta nu e ceva concret.

– Pasiunile, talentul se descoperă pe parcurs sau timpuriu?
– Fiind dintr-o familie de muzicieni, la mine pasiunea a fost timpurie.

– Crezi că muzica(evoluția acesteia) depinde de sistemul politic existent la nivel național sau chiar mondial?
– Normal că depinde de sistemul politic pentru că acesta dictează cultura care e în țara respectivă. Dacă la noi nu ar fi existat comunism, probabil că s-ar fi cîntat ca în Franța.

– Pentru elevii ce studiază acum la liceul de artă, ce le poți transmite?
– Mult studiu, acesta este secretul.

Pentru că George a evitat să-mi răspundă la întrabarea legată de artă, vă pot mărturisi că ceea ce au cîntat acei oameni înseamnă artă. Singurul regret pe care îl încerc acum este că, încă, nu s-a inventat hîrtia care să redea și sunetele. Concertul a fost sublim!
A consemnat Andreea ROȘCAN
eorge Apostu”; am studiat vioara acolo din clasa I

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!