„gura2” – Băieții nu vor să se căsătorească repede, din cauză că trebuie să aibă grijă de propria gospodărie

Ce n-a văzut baroneasa Emma Nicholson !
Femei cu ghiozdan

în comunitățile tradiționale de rromi, nunțile la 12 ani, vînzarea fetelor sau începerea vieții sexuale la 13 ani reprezintă o realitate. La școala din localitatea băcăuană Gura Văii, fetele se mărită încă din clasa a treia sau a patra, iar unele dintre ele ajung ca înainte de 14 ani să și nască. Copiii de rromi care se căsătoresc devreme mai vin la școală doar ca să ia alocațiile. După șapte ani de școală, cei mai mulți dintre ei nici nu știu să scrie și să citească.

Mirela Munteanu are 12 ani și jumătate, este elevă în clasa a patra la școala din Gura Văii, și de un an de zile a intrat în rîndul femeilor. Deși situația pare una incredibilă, aceasta reprezintă o realitate în comunitățile de rromi, unde tradiția ca fetele să fie măritate de la 11- 12 ani se păstrează ca literă de lege. De cînd nici măcar nu terminase clasa a treia, Mirela este căsătorită, în ciuda faptului că la vîrsta ei alte fetițe se mai joacă cu păpușile din pluș și urmăresc desene animate. „Mama a vrut să mă căsătoresc, nu eu. Mi-a găsit un băiat, a vorbit cu părinții lui, s-au înțeles și așa am ajuns să mă mărit. âmi era drag un alt băiat, dar nu am avut ce face, m-am măritat. Bărbatul este și el, tot la școală, în clasa a șasea”, recunoaște Mirela.
Și Luminița Stănescu are tot 12 ani și jumătate, este colegă de clasă cu Mirela, iar povestea ei este similară cu a colegei de bancă. „Soțul meu este în clasa a cincea. Nu-mi plăcea de el, dar m-am dus după el că mama a vrut să mă căsătoresc. Am făcut și nuntă, iar acuma stau împreună cu bărbatul”, spune puștoaica de clasa a patra care, la fel ca toate fetele căsătorite, poartă batic.

Viață sexuală începută sub ochii părinților, la 11 ani

Intrate în rîndul femeilor cînd nici nu au apucat să descifreze tainele alfabetului și să-și socotească bine banii din buzunar, cele două minore trăiesc viață de cuplu în toată regula. S-au mutat în casa soacrelor pentru că, fiind proaspt căsătorite, nu au apucat, încă, să-și întemeieze propria gospodărie. Au cameră separată în care locuisc împreună cu soțul și, rușinate, dau din cap, aprobînd, cînd sînt întrebate dacă au întreținut relații sexuale. Recunosc asta în fața colegelor de clasă mai micuțe, de zece ani, care încă nu sînt căsătorite. De copii spun că nu vor să audă, că sînt prea mici. „Ne mai dă asistenta buline, să nu facem plozi. Eu iau de cînd m-am căsătorit”, recunoaște una dintre școlărițele de 12 ani devenită femeie în toată regula. Dar au destul de multe colege la școală, și ele căsătorite, care au adus pe lume copii cînd nici nu aveau 13 ani împliniți. în această situație este Mariana Munteanu, tot de 12 ani, care acum așteaptă să nască. „Este verișoara mea și s-a căsătorit de jumate de an. Soțul ei este în clasa a patra, iar acum așteaptă un copil”, spune, amuzață de „pățania” verișoarei, Mirela Munteanu.

La 14 ani, băieții trebuie să aibă grijă de familia lor

Și în cazul băieților din comunitățile tradiționale de rromi situația este aceiași. La ei, căsătoriile sînt aranjate de părinți de pe la 13- 14 ani. Nici ei nu au posibilitatea să aleagă, chiar dacă femeia cu care vor trăi tot restul vieții le este pe plac sau nu. Iar pînă atunci și-au făcut ochi dulci cu altă țigancușă. „M-am căsătorit de patru luni, da’ nu sînt deloc bucuors. Părinții mei s-au înțeles cu mama fetei, am făcut nuntă, iar acum stau cu nevasta. Da eu nu aș fi vrut, că tre’ să mă apuc de făcut casă. Și să am gijă de familia mea. Aș fi vrut să mă căsătoresc pe la 17- 18 ani, cînd sînt mai mare. Așa, ar cam trebui să mă las de școală”, spune Daniel Stănescu, de 14 ani, a cărui soție este este în clasa a treia. Laurențiu Stănescu este și el în clasa a patra, pentru că nu a rămas decît un singur an repetent. Știe de toate colegele căsătorite, și de băieți, cu care, după ore, mai stă la povești. Deși abia trece de un metru și jumătate și este un copil pirpiriu, se pregătește, și el, de nuntă. „Anul ăsta o să mă logodesc. Eu am noroc, că îmi place fata, nu ca alții, care se uitau după altele. Nici nu trebuie să-mi cumpăr fata, că este de la noi din sat”, spune puștiul care pleca spre casă, după terminarea orelor.

„Așa e tradiția”

Curioasă să aflu de ce atîta grabă la căsătoriile copiilor din comunitatea de rromi de la Gura Văii, am oprit pe stradă două femei în fuste crețe, mai în vîrstă. „Păi așa e la noi tradiția. Băieții devin bărbați la 14 -15 ani, cel tîrziu. âși fac casă și au grijă de familia lor”, îmi răspunde, repede, o femei mai în vîrstă. Pentru familiile care au un băiat, nunta reprezintă o adevărată piatră de încercare. Socrii mari sînt cei care organizează toată petrecerea. Taie cîte 6-7 porci, fac pachete și le împart la cei din sat. în pachetele date nuntașilor mai pun și salam, brînză sau măsline, cantitatea și diversitatea produselor fiind proporționale cu starea materială a famiilor. Cei care au de cîștigat de pe urma nunților sînt nu numai nuntașii, ci și socri mici. La Gura Văii, dacă o familie vrea să-și căsătorească băiatul cu o fată din afara satului trebuie să o cumpere. Suma diferă în funcție de avuția socrilor, de cît este de tînără și frumoasă viitoarea mireasă. Pleacă de la zece cocoșei și poate ajunge și pînă la o sută. Cît despre graba femeilor de a-și mărita repede fetele, o țigancă bătrînă, fără dinți în gură, dar trecută prin viață, mă lămurește repede. „E rușinis pentru o familie ca fetele să nu se căsătorească pînă la 13- 14 ani. Mamele vor să le căsătorească repede ca să nu se apuce de făcut prostii. Că dacă sînt mai mari se apucă de prostii, se duc după băieți. Și este o rușine pentru o familie și pentru toată comunitatea să nu fie virgină cînd se căsătorește”, m-a lămurit, imediat, femeia mai în vîstă.

Vin la școală doar pentru alocații

Deși pare greu de crezut, o bună parte dintre copiii din comunitratea de rromi din Gura Văii mai vin, încă, la școală, chiar și după ce se căsătoresc. „Vin pentru carnetele de alocații. Nu învață deloc acasă, ci numai ce prind în clasă. Pentru ei este foarte bine dacă la sfîrștitul clasei a patra știu să scrie și să citească”, spune Steluța Moraru, învățătoarea copiilor de rromi din satul Gura Văii. După ce fetițele se mută în propria gospodărie, interesul pentru școală scade și mai mult. Băieții trebuie să-și întrețină familia, iar pentru asta fură sau adună fier vechi, iar fetițele lasă în urmă înfrumusețarea, vospitul părului sau a unghiilor și trec la cratiță și la crescut puradei. După ce apar copiii, școlarii deveniți, la rîndul lor, părinți, se lasă de școală. Rămîn cu cele cîteva noțiuni de citire și de socotit, iar pe la 25 de ani, cînd copiii din alte familii abia se gîndesc la căsătorie, ei devin socri. (Costinela BREAHNĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!