Contrapunct

Provocarea U.E și agricultura

Duminică dimineață, la emisiunea domnului Gheorghe Verman -cunoscutul om de radio și publicist, l-am auzit pe președintele Academiei Agricole susținînd ideea creării de cooperative agricole capabile să reziste concurenței, competiției cu agricultura din țările Uniunii Europene, concurență ce se anunță deosebit de ascuțită odată cu posibila intrare a țării noastre în economia comunitară. Reputatul om de știință spunea că această viitoare competiție va cuprinde, în ce privește agricultura României, nu doar volumul producției agricole ci, mai cu seamă, calitatea acesteia. Numai crearea de cooperative agricole va putea face față concurenței, acestea asigurînd posibilitatea aplicării unor tehnologii superioare și, desigur, eficiente, profitabile. Din ceea ce am auzit la Radio am înțeles că micii fermieri trebuie să-și reprime neîncrederea, firească, ce o au în noțiunea de cooperativă, neîncredere moștenită din anii în care cooperativizarea agriculturii a rupt țăranul de proprietatea lui, l-a înstrăinat de propria muncă, făcută atunci sub impulsuri coercitive. Acum, însă, în condițiile în care fermierul și-a redobîndit proprietatea poate opta liber, fără constrîngere, pentru asocierea în vederea lucrării pămîntului în condiții superioare. Nu se poate face agricultură de performanță pe cele aproximativ 40.000 de parcele și parceluțe sub o jumătate de hectar! Ceea ce se întîmplă acum la noi e de domeniul Evului Mediu al agriculturii. E acea agricultură care se practică cu mijloace arhaice, cu totul și cu totul ineficiente, dar care asigură subzistența micului fermier. El este mulțumit cu ceea ce obține, iar satisfacția lui e expresia unei mentalități care, vizavi de provocarea numită Uniunea Europeană, rămîne extrem de păguboasă. Astfel că opțiunea de care amintea președintele Academiei Agricole, mai bine-zis materializarea acestui deziderat firesc înseamnă, înainte de toate, victoria asupra unei mentalități, asupra unei inerții care continuă să ne cantoneze într-un loc absolut neonorabil. Deci, luptă împotriva inerției, mentalității medievale! La sate, mîna de lucru e îmbătrînită. Proprietarii de la orașe așteaptă ca cei de la țară să le muncească pămîntul, ei aducîndu-și… contribuția la sfîrșitul săptămînii. Pe de altă parte, cei care trăiesc la sate n-au forța financiară necesară efectuării lucrărilor agricole așa cum se cere; ceea ce se face e, cum spuneam, pentru subzistență, și din această cauză rămîn, an de an, tot mai întinse suprafețe nelucrate, pradă buruienilor. Crearea de asociații, de cooperative agricole ar fi pasul hotărîtor pentru realizarea unei agriculturi cît de cît competitive cu cea din Uniunea Europeană. Căci obținerea de producții mari și de calitate nu s-ar produce automat. Dar ușor-ușor, cu ajutorul statului, desigur, în cîțiva ani agricultura țării noastre s-ar ridica la nivelul potențialului de care dispunem. Doar pămînt roditor există. Numai că acesta trebuie lucrat, iar crearea unor structuri agricole capabile să genereze producțiile dorite va duce, implicit, la valorificarea superioară și a banilor pe care Uniunea Europeană ni-i va da pentru acest sector al economiei naționale… (Eugen VERMAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!