EDEN-ul falimentar

„Problema nu este că tinerii nu știu cine este Ceaușescu, problema este că tinerii trebuie să învețe și cine a fost Ceaușescu, și cine a fost Antonescu etc, ca să înțeleagă cine sînt ei. Problema este că atîta timp cît nu te interesează propria ta definiție, nu ai cum să fii cineva”. Sînt cuvinte rostite de poeta Ana Blandiana cu ocazia deschiderii Școlii de vară în cadrul Muzeului de la Sighet, cu participare europeană și care are drept scop cunoașterea istoriei recente a României, ca și a țărilor care au fost lovite de cruzimile sistemului comunist. Sistem ce a tulburat întreg edificiul reprezentărilor celui mai zbuciumat secol al istoriei omenirii – secolul XX, „deschizîndu-ne – așa cum afirma un mare istoric francez – ochii spre marea fisură a lumii moderne”. Pe lîngă aceasta, publicarea cărții lui Vladimir Tismăneanu intitulată semnificativ STALINISM PENTRU ETERNITATE, ca și prezentarea la unul din posturile de televiziune a jurnalelor din perioada celor 45 de ani de comunism vin să prezinte, într-un mod foarte obiectiv, genocidul comunist care a avut loc în România. Se poate vorbi într-adevăr de un genocid, atîta timp cît cea mai lovită de calamități comuniste, dintre toate țările estice (cu excepția Rusiei) a fost, fără nici o îndoială, România. în perioada cuprinsă între 1945-1989, în temnițele politice din țara noastră, precum și în lagărele de muncă și zonele de deportare au fost azvîrliți peste 1,5 milioane de români, iar numărul celor care au sfîrșit în închisorile comuniste a depășit 400 de mii. Alte sute de mii de cetățeni au murit din cauza frigului, asistenței medicale necorespunzătoare (am inclus aici și avorturile) și a malnutriției (sursa: „Genocidul comunist în România” de Boldur – Lățescu și Filip Lucian Iorga). Sigur că țara noastră nu a fost iertată nici de permanentele jocuri de culise, de lupta feroce pentru putere, nici de dezastrele economice, de corupția și nici descompunerea moravurilor, de persecuțiile religioase și de căderea în inaniția spiritului, toate acestea combinîndu-se într-o matrice totalitară atît de specifică comunismului românesc.
Gravele consecințe ale anilor de regim comunist,, care s-au făcut simțite în slăbirea sentimentului religios, în îndoctrinarea și mințirea populației, în comprimarea și inhibarea libertăților individuale se reflectă cel mai bine, astăzi, în anemia societății românești, în faptul că nu avem o orientare clară și nu ne găsim echilibrul interior pentru a face față ritmului dezvoltării. Teza fericirii celor ce muncesc devenise misiunea principală pentru comunism. Aceasta nu era decît o ideologie și o politcă idealistă dar, din momentul în care a început să opereze pe terenul prezentului, concretului, realului, aceasta a reclamat inevitabil mistificarea, idilizarea, minciuna. S-a oficializat, treptat, un mod de viață propagandistic optim paralel și într-o compatibilitate forțată cu mediul de viață real, opus. Mediocritatea acestui real a fost, după cum bine știm, de neînlăturat, deci firească o bună perioadă de timp, dar perpetuată apoi de o politică ambițioasă și egalitaristă. La stadiul de performanță a unui astfel de sistem s-a ajuns printr-o tehnică profund analizată, experimentată și perfecționată. Pe primul plan a stat mediatizarea hipertrofiată a fiecărei realizări concrete, oricît de minore ar fi fost, a fiecărui progres real, chiar insignifiant. Mi-am amintit – privind jurnalele de știri din primii ani de la implementarea comunismului în România, avalanșa de fapte diurne aplaudate, interpretate în nota politică cea mai înaltă, forța demonstrativă în direcția dorită, a oricărui fapt, decurgînd tocmai din politizarea excesivă, uneori demențială. Se accentua – în toate prezentările – imensul sprijin sovietic, care stătea la baza „marilor realizări socialiste”. Cu sprijinul sovietic – se spunea – agricultura cunoaște noi succese în procesul colectivizării. Proces impus cu forța, prin presiune și teroare, peste 80.000 de țărani fiind închiși pentru că au refuzat să semneze cererile de intrare în colectiv, deoarece li se răpiseră unul din drepturile lor fundamentale, și anume – dreptul proprietății. Și astfel, mai cu bîta, mai cu vorba, în 1962 se încheie cooperativizarea agriculturii. Țăranul ajunge un fel de salariat agricol, care primește ceva la sfîrșitul anului. Devine ostil, dar n-are curajul să vorbească. Anii trec și el începe să se obișnuiască. Nici nu credea că va mai deveni vreodată proprietar. Majoritatea bărbaților tineri pleacă la orașe și muncesc,în cele mai multe cazuri, pe șantiere de construcții. Dacă în primii ani i se mai dau țăranului ceva produse, odată cu trecerea anilor el primește o cotă de supraviețuire, cotă stabilită de Ceaușescu prin acele norme de alimentație rațională.
Și exemplele pot continua la infinit. Prin natura ei, propaganda politică în timpul comunismului (de multe ori chiar și în epoca post-comunistă) a deformat realitatea în raport de interesele Puterii sau ale luptei pentru putere. Comunismul ar fi trebuit să înfățișeze, în conexiunea lor inseparabilă și pe deplin normală, atît faptele pozitive, cît și cele negative și nu să rescrie istoria pentru ca un dictator ca Ceaușescu, liderul absolut, să fie indubitabil o personalitate cu baze pure, puternice și viitor aurit; fapt care se interfera cu un amplu proiect – cultul personalității conducătorului mult iubit. Ca să nu mai vorbim de cenzura comunistă, care a înghițit atîtea valori ale literaturii române, devorîndu-le ca pe niște biete insecte neputincioase.
Dar despre cenzură vom vorbi cu altă ocazie. în final, evocatoare rămîne o frază a aceluiași Dumitru Popescu: „Comunismul a făcut greșeala de a ieși cu totul din istorie, de a se inspira din așa-zisele epoci de aur ale începutului și de a le ridica pe spirală, într-un Eden întocmit după norme arbitrare, dar declarate ale științei”. (Romulus Dan BUSNEA)-se într-o matrice totalitară atît de specifică comunismului românesc.
Gravele consecințe ale anilor d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!