O franțuzoaică la „Sărbătoarea Muzicii”

Spectacol de rock în acorduri franceze

Iată că după primele săptămîni de vacanță au avut loc primele concerte, o oportunitate de a pleca de acasă preț de cîteva ore și de a te simți bine împreună cu gașca ta. De o astfel de ocazie au putut profita și cei care au fost prezenți la spectacolul de rock, susținut de artista franceză Jen H Ka. Concertul a fost organizat cu ocazia „Sărbătorii Muzicii” și cu spirjinul unor fundații francofone din România. Auditoriul a părut plăcut impresionat de muzica artistei franceze. Pentru a afla și părerea ei despre publicul român, am decis „să o luăm la întrebări”.

– Cum ai ajuns să ai un concert în Bacău?
– Am venit aici cu sprijinul unei fundații culturale române, „Centre Culturel Francais, Iasi”, cu care am intrat în contact pe un site de muzică rock. Mai apoi, ei mi-au făcut propunerea de a concerta în Bacău. De fapt este un turneu organizat cu prilejul „Sărbătorii Muzicii” și se va derula în mai multe orașe din România.
– Și dacă tot sîntem la acest subiect, aceasta este pentru tine prima dată cînd vizitezi România?
– Da! Aceasta este, să spunem așa, o foarte importantă primă dată, deoarece e prima dată în România, și în Bacău, dar în primul rînd, primul meu concert susținut aici. Urmează apoi să mergem la Iași și apoi în alte orașe, fapt ce va fi o posibilitate de a cunoaște mai bine România.
– Revenind la muzică, ce gen de muzică interpretezi, de fapt?
– Ceea ce cînt este o combinație între rock și electro, și tocmai de aceea am și părți instrumentale. Cîntecele se apropie mai mult de baladele rock, și nu de stilul heavy metal.
– Pe scena muzicii franceze ești o artistă consacrată acestui stil muzical?
– Nu, nici pe departe. Sînt doar la început și de aceea este și foarte greu. Încerc să mă afirm, dar deocamdată lucrurile evoluează încet.
– Totuși, ai putea spune că stilul tău e influențat de alți artiști?
– Într-un fel sau altul da, deoarece inevitabil ai influențe dintr-un stil sau altul, însă nu mă asemăn cu nimeni în mod direct și de aceea nu pot afirma că interpretez în stilul altei formații. Însă, dacă tot veni vorba, îmi plac foarte mult Bjork și Alanis Morissette.
– Se pare că stilul tău a fost foarte apreciat de publicul nostru, în schimb tu ce părere ai despre adolescenții români, și mă refer la public? Seamănă ei din acest punct de vedere cu cei francezi?
– Da, desigur! Au fost foarte receptivi la muzica mea și entuziaști. Am fost surprinsă că mi-au cerut autografe, cu toate că nu mai auziseră de mine. Am semnat chiar și o chitara electrică. Sper că e un început bun.
– Din cîte mi-ai spus, acest început este destul de dificil, dar ce te determină să mergi mai departe? Unde îți găsești puterea de a cînta?
– În general, cîntatul este un mod prin care te exprimi, iar în cazul meu este o posibilitate de a vorbi despre mine. Mă refulez foarte mult în muzica pe care o fac, deoarece mă pot exprima liber în funcție de stare. Pot țipa și chiar plînge, fără să dau alte explicații.
– De unde te inspiri sau, mai exact, ce te inspiră atunci cînd îți compui cîntecele?
– Totul depinde de mine. Compun în funcție de stările și sentimentele pe care le am, dar și de experiențele de viață. Oricum, nu e nimic strict: totul ține de trăire.
– Și dacă tot vorbim de cîntece, ai interpretat unul numit „Life is”, dar ce înseamnă, de fapt, viața pentru tine?
– Dupa cum spunea și cîntecul, nu prea poți să dai o definiție vieții și după cum iubesc viața, tot așa o și urăsc uneori. Nu știu exact ce înseamnă viața, însă cu siguranță ți se întîmplă atît lucruri bune, cît și lucruri rele. Important este să profiți de fiecare experiență și să îți trăiești viața la maxim.
– Și pentru a încheia în acest stil mai meditativ, care ar fi dictonul tău pentru tinerii români?
– „Passer outre!”(A merge mai departe). Nu știu dacă e ceva doar pentru tinerii români, ci pentru adolescenți în genere, căci și eu mă mai ghidez după acest dicton. (A consemnat Silvia URSU)escentii români,si marefer la public?Seamana ei,din acest punct de vedere cu cei francezi?
Da,desigur!Au fost foarte recepti

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!