Cine-i vinovatul?

Urgii devastatoare

Atunci cînd norii cei negri și răi s-au revărsat din înalturi și au început, dimpreună cu vînturile, jocul lor ucigător, distrugător, apele Slănicului, Trotușului, Bistriței, Siretului, Putnei s-au năpustit peste tot ce au întîlnit în calea lor și în mai puțin de jumătate de noapte au distrus – în județele Bacău, Vrancea și Galați, ceea ce oamenii și natura înfăptuiseră în atîta amar de vreme! Și aceasta după ce vestul, centrul și sudul țării, ba chiar și o parte din nordul său, se confruntaseră deja cu urgia devastatoare a apelor. întîmplarea această ultimă, tragică prin proporțiile dezastrelor provocate, venită așa, ca din senin, a fost semănată și presărată cu evenimente tragice greu de descris. Văzusem, la televiziuni, cum într-un sat din Moldova înecată de ape puhoaiele i-au smuls dintr-o gospodărie pe tată și pe fiică. Pe ea, sărmana, au găsit-o într-un tîrziu la piciorul unui pod, și el – sfărîmat. Pe drumul cel mișcător și înșelător al apelor, cămașa se desprinsese de pe biata fată și rămăsese în hățișurile prundului. Pe tată nu l-au mai găsit. Se vede că apele îl tăinuie, încă, bine pe undeva, într-un adînc învolburat, ori l-au ascuns printre tufișurile înnămolite. A doua zi am asistat la dezlănțuirea rîului Slănic, care adunîndu-și apele din munți ca pe niște oști ale răului, au traversat stațiunea Slănic Moldova oarecum derutate de o oarecare rezistență și apoi s-au năpustit în vale, acolo unde – pline de bolovani și de bușteni, au străpuns cu o forță și o cruzime de nedescris orice stavilă întîlnită în cale, transformînd frumoasa sa vale într-un loc al durerii, al plîngerii și al neputinței. Cînd am aflat, însă, ce se întîmplă și în celelalte zone ale Moldovei, unde situația devenise realmente dramatică avînd în vedere pierderile de vieți omenești, numărul extrem de mare de gospodării afectate, casele distruse, ca și persoanele evacuate, am uitat – ca și majoritatea slănicenilor – de necazurile proprii, de altfel inerente unor astfel de situații: lipsa energiei electrice, a gazelor și – pentru o scurtă perioadă de timp – chiar și a apei potabile. Mai greu a fost să facem față stărilor de enervare și solicitărilor unor turiști cazați în unitățile hoteliere și pensiuni. Aceștia, necunoscînd, iar unii chiar neînțelegînd situația specială creată de dezastrul provocat de inundații, mai ales că drumul ce leagă Slănicul Moldovei de orașul Tg. Ocna a fost rupt în trei locuri, au fost nemulțumiți de restricționarea programului la diferite utilități, de lipsa apei calde, a recepțiilor programelor de televiziune prin cablu, a telefoniei, uitînd că nu oamenii, ci ploile devastatoare au făcut ca apele umflate să distrugă liniile telefonice și de înaltă tensiune, afectînd atît drumurile, cît și liniile ferate. Cu toate acestea, avînd și sprijinul Primăriei, administrațiile unităților de cazare și de alimentație publică din stațiune au făcut tot ce le-a stat în putință pentru ca turiștii – nici ei vinovați de starea lucrurilor – să nu sufere de foame, de frig sau de boală.
Și chiar dacă totul pare a reintra pe făgașul normal al evoluției vieții, rămîn totuși multe zone din țară unde oamenii nu mai găsesc nici o explicație celor ce se întîmplă. Foarte multora dintre români le-a fost și le este imposibil gîndul de a-și părăsi casele afectate deoarece nu au nici unde să meargă, nici ce să facă fără să aibe cu ei vreo cît de mică parte din agoniseala de o viață. De pagubele majore, ce să mai vorbim! Sătenii din zonele afectate își plîng acum soarta, din care nu lipsesc disparițiile unor rude, prieteni, vecini și se gîndesc la ce vor mai putea face din moment ce locuințele le-au fost distruse și transformate în mormane de moloz sau pur și simplu nu mai există! Sau că ogoarele le-au fost inundate și calamitate, iar animalele le plutesc pe ape, fără a mai putea fi salvate. Reevaluez, acum, spusele unui ziarist: „Petru mulți dintre noi o viață este egală cu o casă, mai cu seamă că pentru majoritatea țăranilor supraviețuirea nu era datorată pensiei, ci a ceea ce creșteau aceștia pe lîngă casă, locuri acum șterse de pe suprafața pămîntului. Este greu să privești secvențele unor astfel de dezastre, dar să le mai și trăiești!”
Iată de ce mă surprinde și mă miră reacția întîrziată, venită la peste 72 de ore, a politicienilor noștri, uneori sarcastici în dialoguri cu populația afectată, preocupați mai mult cu punerea în practică a programelor privind alegerile anticipate, decît cu acțiunea fermă pentru înlăturarea efectelor calamităților ce s-au abătut asupra noastră. Și implicarea președintelui a fost destul de tîrzie, căruia i s-ar fi impus o anumită sobrietate, el fiind – în anumite momente – prea bine-dispus, prea vesel și dezinvolt, pus pe șotii, în discordanță cu gravitatea situației, chiar dacă acesta consideră că astfel lumea va trece mai ușor peste nenorocirile care au lovit-o. Tot președintele a exagerat atunci cînd a afirmat că nu se impunea instituirea stării de urgență și că s-a creat o adevărată isterie națională legată de inundațiile devastatoare. Și aici există o discordanță între spusele președintelui și prevederile legale, printre care și art. 93 din Constituție referitor la capitolul „măsuri excepționale”. Potrivit acestui articol „…Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țară ori în unele unități administrativ-teritoriale și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate în cel mult 5 zile de la luarea acesteia”. Mai există, de asemenea, discordanța dintre afirmația legată de isteria națională, care nu este – de fapt, nici pe departe o asemenea stare – și realitatea exprimată printr-o cruntă durere, prin lacrimi, gemete și strigăte de groază atunci cînd forța oarbă a apelor a spart și zăgazurile ultimelor speranțe. Dar, deasupra tuturor, vor rămîne spiritul de solidaritate umană la nivel național și credința permanentă în Dumnezeul nostru salvator. (Romulus Dan BUSNEA)ei de orașul T

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!