Eroi au fost

Un adevărat artist al aerului

* 20 iulie – „Ziua aeronauticii românești” * Un băcăuan – Bâzu Cantacuzino – „Pilotul Nr.1 al Vânătoarei românești”

Extrem de rar dă Providența totul unui om: avere, frumusețe, noroc și curaj. Unul dintre aceștia a fost Constantin M. Cantacuzino, numit de camarazi, dar și de admiratori – „Bâzu”. Mai mult, istoria Tescanilor ar fi fost cu mult mai săracă fără el. De data aceasta, însă, ne va interesa mai mult cariera militară de excepție a lui Bâzu Cantacuzino. La 1 noiembrie 1923 face primii pași pe poarta Regimentului 1 Artilerie Antiaeriană, ca simpu soldat T.R. După doi ani de zile este avansat sublocotenent. în anul 1934 este mutat la Regimentul 2 Artilerie Antiaeriană, apoi – în 1935 – la Flotila Aviație de Luptă și în 1937 la Flotila 1 Vânătoare. în sfîrșit, la data de 6 iunie 1939 primește gradul de locotenent aviator în rezervă.
Odată cu începerea celui de-a doilea război mondial Bâzu Cantacuzino este mobilizat la 5 iunie 1941 și repartizat la Escadrila 53 Vânătoare. Numit ca șef de patrulă, își începe imediat activitatea pe un „Hurrican”, ajungînd – la 14 octombrie 1941 – deasupra Odesei. La 16 iulie are un prim-succes: doboară, în zona Tulcea, un bombardier rusesc. Dar, tocmai cînd înregistra succes peste succes primește vestea că e… demobilizat! Nu stă mult „la vatră” și primește detașarea la Grupul Aero Transport Militar. Se remarcă imediat prin curajul ieșit din comun – scriindu-se despre el: „Este un foarte bun ofițer de rezervă și merită a fi socotit ca un frumos exemplu în rîndul piloților de vânătoare”. Pînă la 3 septembrie 1941 avea în palmares 125 de misiuni la inamic și 6 avioane inamice doborîte.
Vestea despre victoriile aeriene ale lui Bâzu Cantacuzino depășise granițele. Primește „Virtutea Aeronautică”, clasa „Crucea de Aur” cu două barete, la 21 octombrie 1941, „Crucea de Fier” și „Coroana României”. E un adevărat artist al aerului. Iată ce scria despre el un camarad de război, locotenentul Dobran: „L-am cunoscut în Martie 1943 la Tiraspol. S-a apropiat cu casca în mînă pentru prima oară de un MesserSchmitt 109 F, a privit lung cabina luînd cîteva explicații sumare de la slt. Georgescu Costin și, spre admirația generală a celor de pe teren, a făcut o decolare sfoară stăpînind furătura la stînga și înclinînd spre stînga datorită cuplului motor. După o jumătate de oră de zbor a coborît entuziasmat declarînd că „avionul acesta era o bijuterie; și încă nu zburase G-ul 6”. Face ravagii, în 1943, la Uspenskaia, Kuibășeva, Dimitrievka, în bazinul Donețului, la Kramatorskaia. E propus și decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Pînă la 27 august 1944 căpitanul aviator Constantin Cantacuzino – Bâzu avea „cel mai mare număr de avioane inamice doborîte”, fiind evidențiat pentru faptele sale de arme „atît de deosebite și absolut excepționale de comandant sburător și luptător, pentru activitatea sa neobosită de zi și noapte, plină de inițiativă, curaj, spirit de sacrificiu, precum și pentru vitejia sa fără seamăn în lupte, atît în Moldova, cît și pentru apărarea capitalei, dînd dovadă de un desăvîrșit spirit de jertfă și neînfricoșat niciodată în lupte și pericol…”.
Se mîndrea cu 470 de misiuni la inamic, 200 de lupte aeriene, 68 de victorii aeriene. Numirea noilor șefi militari de către proaspăta ocupație Sovietică n-a însemnat o situație bună. în cancelarii, eroi de „doi lei” l-au găsit că are „originea nesănătoasă”. âi deranjează orice acțiune a sa și „faptul că-i ofițer de rezervă și că-și permite, în această situație, să dețină comanda unei unități cînd erau atîția ofițeri activi merituoși!!?” Căpitanul Dan Vizanti nota: „Bâzu era un prinț fermecător, prinț pur sînge, domn, temut de adversar, invidiat, gelozit de mulți, chiar de cei care dețineau cele mai înalte funcții”.
„Mai ales de aceia!, scria furios Ion Țarălungă. Ce funcții puteau egala strălucirea marelui ostaș? Ce erau ei – ca piloți – pe lîngă marele pilot Bâzu?”. încet- încet cade în dizgrație. Numele său mai apare abia la 22 noiembrie 1944, într-o misiune de acoperire aeriană a localității Szekesfehervar. Era soarta pe care au mai primit-o și alți bravi eroi români încleștați în luptă cu toți năvălitorii „din Miază Noapte, Răsărit și Apus”…
Pe cînd măcar un avion să poarte numele lui Bâzu Cantacuzino, „pilotul nr.1 al Vânătoarei românești”?

Eugen ȘENDREApași pe poarta Regimentului 1 Artilerie Antiaeriană, ca simpu soldat T.R. După doi ani de z

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!