Partidele nu au nevoie de tineri

Tinerii de azi constituie viitorul țării. Cam asta spun toți. Însă cîți fac ceva ca acest viitor, atît de vehiculat, să fie mai luminos decît prezentul? Demnă de remarcat este inițiativa de care dau dovadă majoritatea tinerilor, în ultimii ani. Se angajează, se implică în tot felul de activități care ar putea constitui experiențe de viață. Una din aceste activități este înscrierea într-un partid. Am fost curioasă să văd cam cum te privesc membrii partidelor din Bacău, pe tine, tînăr care ți-ai exprima intenția de a deveni membru. Așa că am bătut, în tr-o zi, pe la porțile filialelor locale. M-am arătat curioasă să aflu ce trebuie să fac să intru în partid și ce avantaje aș putea avea din asta.

Sediul Partidului Umanist din România. Atmosfera e de liniștită. Informațiile de care aveam nevoie le-am obținut de la secretară. Pentru a fi membru al filialei de tineret nu trebuie să îndeplinești condiții speciale. Completezi o adeziune după care „mai treci tu pe la sediu”. Doar la cererea mea mi s-au înmînat Statutul și Platforma partidului. Avantaje? „O cunoștință mai sus pusă, o relație ceva”, mă lămurește secretara.

La sediul PSD lucrurile par ceva mai formale. Aflu că munca în cadrul partidului presupune participarea la ședințe și la alte activități care apar pe parcurs. Întrebarea mea despre avantajele pe care le-aș putea avea nu a fost foarte bine primită. Răspunsul a fost, deci, ocolit. „În primul rînd, un membru are obligații și îndatoriri prevăzute în Statut”, mi se spune. Cireșarii sînt majori, așa că vîrsta mea constituie un impediment. „Mai treceți pe la toamnă”, mă consolează domnul cu care am purtat discuția.

La PD m-a întîmpinat poarta încuiată,așa că nu am putut afla nimic. Lucrurile au stat altfel la sediul PNL unde am avut o conversație relaxată cu unii dintre membri. Nu prea am avut timp să pun întrebări, pentru că lucrurile au fost prezentate direct. „Munca membrilor filialei de tineret îmbină utilul cu plăcutul”, spune unul dintre liberali. Faci și treabă, dar te și distrezi. Faptul că nu eram majoră nu a mai constituit o barieră. Au fost singurii care s-au arătat cît de cît interestați de faptul că un tînăr vrea să adere la aripa de tineret.

Concluzie: tinerii sînt întimpinați pe la partide cu o totală lipsă de entuziasm. Oamenii vorbesc frumos, sînt amabili, însă îți dau de înțeles că le ești cam indiferent. Nimeni nu te întreabă dacă ai auzit de doctrină sau cum crezi că îți va schimba partidul viața. (Ioana HAGIMĂ)