Tîrgu Ocna, orașul îngropat în lut

La o săptămînă după viiturile care s-au năpustit peste localitățile județului, rănile orașului Tîrgu Ocna sînt încă deschise. Furia Trotușului a fost de nestăvilit, apele au depășit digurile de protecție și au înghițit tot ce le-a ieșit în cale. După ce apele s-au retras, în urmă a rămas jale: cinci poduri și șase podețe distruse, 251 de locuințe din cîteva cartiere înghițite de mîl, kilometri de drumuri sfîrtecate, rețelele de aducțiune cu apă și magistrala de energie electrică anihilate, oameni deznădăjduiți. Bătrînii care s-au născut în acest oraș spun că nici la inundațiile din 1970 nu a mai fost o asemenea prăpădenie. Priveliștea este dezolantă, cîteva cartiere încă se mai luptă cu mîlul care a pătruns prin case, pe străzi, peste tot. A doua zi, tot orașul a rămas în beznă. Stația de energie electrică de 110 KW a fost înghițită de ape. După trei zile, stația a fost decolmatată parțial, atît cît să alimenteze orașul cu energie electrică. în prezent, Tîrgu Ocna nu are apă și nici gaze. Conducta de alimentare cu apă a orașului plus conducta de alimentare a celui de-al doilea rezervor de apă au fost distruse ca și canalizarea din cartierul Tăbăcari. Magistrala de gaze a orașului a fost sfîșiată de ape, iar în prezent oamenii gătesc la butelie, la reșou sau prin vecini, fiecare cum se descurcă. Edilii orașului spun că forțele de intervenție lucrează fără întrerupere în speranța ca într-o săptămînă orașul să aibă din nou gaze. Cît privește apa curentă, lucrurile sînt mai grave. „Ca să tragem o nouă magistrală de apă ne costă circa 7 de miliarde de lei. în aceste condiții am făcut o intervenție prin care cartierul Tisești poate fi alimentat cu apă și au fost montate trei cișmele stradale la liber”, a spus Cristian Ciubotaru, viceprimarul din Tîrgu Ocna. Cartierele afectate sînt cea mai ilustrativă imagine a prăpădului. Fiecare poveste este cutremurătoare.

Dimensiunea dezastrului este și mai reală pe măsură ce intrăm în zonele afectate. După ce Trotușul a înghițit podul care leagă orașul de cartierul Păcuri, peste 100 de oameni din acest loc au rămas izolați, fără lumină. Singurul mijloc prin care alimentele trec de partea cealaltă este o șufă care transportă un sac uriaș, un fel de scripete improvizat care traversează Trotușul. Oamenii de pe cele două maluri comunică prin semne, prin strigăte sau prin fluierături. Ruinele care au mai rămas din pod sînt ceva mai departe. Au mai rămas doar picioarele din el. Oamenii sînt îngrijorați pentru că acest pod era singura lor cale de acces spre oraș. Totuși, cei din partea dinspre oraș, care trecuseră pe malul celălalt, numai ei știu cum, se agățau de optimism. âmi povestesc că o familie care a rămas izolată de partea cealaltă își vede în continuare de nunta stabilită pentru sîmbăta aceasta. Și, ca să fie și mai convingători, ne arată sacul de pe șufă care tocmai se apropia de malul pe care ne aflam, încărcat ochi cu alimente pentru nuntă. „Transportăm și oameni cu el. E un teleferic original… Ce să facem, să ne punem ștreangul de gît ? Viața merge înainte!”, ne lămurește, scurt, un barbat ghiduș. Un altul, mai pragmatic, insistă. „Cel mai important este să ne facă podul. Cu restul, ne mai descurcăm noi”, a spus omul.

Atelier de spălătorie în aer liber

Cartierul Mosoare este unul dintre cele mai afectate. Cele 150 de cadre ale Școlii de Formare a Agenților de Penetenciar sînt împrăștiate cu lopeți și roabe prin tot orașul, dar mai ales în această zonă. „Nu ne-a pus nimeni, dar este uman să-i ajutăm pe acești oameni. A dat ghinionul peste ei”, ne-a explicat inspectorul șef Mitică Martiniuc. Singura fîntînă cu apă curată care a rămas în cartier este centrul unui „atelier de spălătorie”. Acolo, într-o mare de mîl, femeile vin zilnic și spală covoarele sau puținele haine cu care au mai rămas. „Azi este Sfîntul Ilie, de aceea femeile nu sînt la treabă. Muncesc cot la cot cu bărbații la scos mîlul din casă, dar rufe nu spală”, ne-a explicat agent șef adjunct, Iulian Fraga, un băiat de vreo 30 de ani.
Zaharia Alexandru, un bărbat de vreo 40 de ani, murdar de lut din cap pînă-n picioare, s-a apropiat de noi și ne-a spus : „Ăsta a fost potop. Doar Dumnezeu a vrut să scăpăm cu viață. Eu nu mai am nimic. Fetița mea de trei ani este prin vecini. Este a doua oară cînd vin apele peste casa mea. Am făcut împrumut în bancă ca să refac gospodăria după prima inundație. Acum, praful s-a ales. Casa mea a fost paravan pentru tot satul. Viitura a venit direct spre gospodăria mea. Dacă nu aveam pereți zdraveni, apa intra mai tare în sat. Veniți să vedeți acum casa, după viitură”, ne-a îndemnat omul. Imaginea e dezolantă. Noroiul atinge aproape plafonul casei sale, iar mașina de spălat, frigiderul, dulapurile sînt îngropate într-o mare de lut. „De la atîta apă, și grîul din magazie a încolțit. Nu cred că mai pot reface casa așa cum a fost”, ne-a zis Zaharia.

Unii ne înjură, alții ne sărută…

Cît am putut să cuprind cu privirea, elevii Școlii de Agenți de Penetenciare, din Tîrgu-Ocna mișunau prin curțile oamenilor și cărau din case roabe întregi de glod. „Acum cîteva zile, într-o dimineață, cînd am venit cu toți colegii să ajutăm oamenii din Mosoare la decolmatare, o bătrînă ne-a spurcat și ne-a înjurat cît a ținut-o gura. Era sigură că am venit degeaba și că nu o putem ajuta cu nimic. Am muncit pe rupte și pînă la ora două după-amiază am reușit să o mutăm în casă. A început să ne sărute și să-și facă zeci de cruci, cînd s-a văzut din nou în casă”, ne-a explicat agentul Fraga.
Cei bătrîni au fugit cu greu din fața potopului. Fănică Telega, un bărbat trecut de 60 de ani, ne-a povestit cum, în momentul cînd a vrut să se urce în pod pentru a se adăposti de ape, a fost înșfăcat de doi elevi ai Școlii de Agenți din oraș. Alți 11lucrători ai unei fabrici de mobilă din Tîrgu-Ocna au fost prinși de viitură, chiar în mijlocul orașului. Oamenii s-au urcat într-un camion proptit într-un zid. „Viitura era foarte puternică și venea cu lemne. Credeam că putem să-i scoatem de acolo cu doi cai, dar nu am reușit. Noroc de jandarmii care au intervenit cu bărcile și i-am salvat”, ne-a explicat primarul orașului Ștefan Șilochi.
Alți, Gheorghe Sandu și un băiat care-l ajuta la grădina de pe malul Trotușului, au fost luați de ape. Era imposibil ca cineva să ajungă la ei și să-i salveze. „Aproape se înnopta. Ne-am asigurat că trăiesc. Ne era frică că vor păți ceva peste noapte. Dimineața ne-am uitat la ei cu binoclul și ne-a venit inima la loc, cînd am văzut că trăiesc. Eu fluieram, ei ne făceau semne cu tabla desprinsă de pe casă. I-am salvat cu elicopterul. S-au așezat pe burtă ca să nu-i prindă elicea, că altfel îi făceam zob. Doar cîinele l-am lăsat acolo, că m-a mușcat cînd am pus mîna pe el”, ne-a povestit primarul.
Fiecare locuitor al zonei ne cheamă la casa lui să vedem adevărata față a dezastrului. „Haideți să vedeți ce a mai rămas din casa unei femei. E amărîtă, săraca, i-a murit soțul cu trei luni în urmă și acum nu a mai rămas cu nimic”, mă îndeamnă un om. Genoveva Radu este istovită. Mîlul i-a înghițit toate lucrurile. „Nu știu ce am să fac. Aveam o curte tare îngrijită, cu trandafiri, cu căpșuni. Acum trebuie să mă lupt cu dîmburile și cu răgăliile pe care mi l-ea adus apa. Nici nu mai îmi vine să mai intru în curte”, a spus Genoveva Radu, printre lacrimi. Cît privește casa acesteia, situată lîngă digul care a cedat, a rămas doar o epavă.

Mîlul cît casa

Podul de fier beton de la intrarea în parcul Măgura a fost și el sfărîmat de Trotuș. Apa a trecut peste pod, de ajunsese, acolo unde s-a strecurat pe maluri, pînă la pieptul oamenilor. Puțin mai departe, pe strada Trotușului, locuită de cîteva zeci de familii, casele au fost înghițite de mîl. La una dintre primele case, forțele de intervenție încă mai săpau după frigiderul și acareturile oamenilor. „Mobila? Uitați mobila!”, îmi arată o femeie un maldăr de scînduri, răspunzîndu-mi astfel la întrebarea dacă au mai recuperat cîte ceva din lucruri. Oamenii se înghesuie să ne invite să vedem, la fiecare în parte, cum i-a bătut nenorocirea. Nu poți să decizi care este cel mai afectat pentru că toți înoată prin mîl ca să mai recupereze ce se mai poate.
Pe strada Trotuș, zeci de oameni își fac cruce în fața propriilor case. La cele mai multe dintre ele, lutul atinge plafonul. în noaptea viiturii, oamenii au fugit fără să mai recupereze nimic. Acum sapă să-și scoată la lumină obiectele din case, iar copiii se joacă în drum. O fetișcană împarte celor de acolo covrigi cu sare și apă. în curtea fără gard a unei case, o mașină e complet îngropată în lut. „Noi sîntem patru familii care o luăm de la zero a doua oară, că am mai fost inundați rău de tot și anul trecut. Uite, aici era sufrageria, aici baia. Cu ce am mai rămas? âmi spuneți și mie?”, ne-a întrebat o femeie cu ochii în lacrimi. Mirarea ne-a fost și mai mare cînd, am realizat că stăteam de vorbă cu ea, și picioarele noastre erau pe un mal de pămînt care ajungea la nivelul acoperișului.
Nici clubul de culturism și fitness al lui Dumitru Dragulelei, culturist de performanță din Tîrgu Ocna, nu a scăpat mai ieftin. Fierătaniile pe care se antrenează au fost înnămolite în încăperea clubului. Doar diplomele de pe pereți au rămas oarecum intacte. Piscina din spatele clădirii a fost mîlită, iar animalele omului înghițite de ape. Circa 70 de oameni, majoritatea rromi, de pe strada respectivă care au rămas fără locuință, au fost adăpostiți sub acoperișul fostei case de copii din apropiere. Ne întîmpină cîteva femei cu puradei în brațe. în camere au înghesuit ce au mai recuperat în fugă. „Cîțiva dintre ei au stat cîteva zile după care au preferat să plece. Au spus că nu se pot obișnui să folosească toaleta și că, decît să facă probleme, mai bine pleacă la ei acasă”, a spus Cristian Ciubotaru, viceprimarul orașului.
Cartierul Tăbăcari este un alt loc grav afectat de puhoaiele dezlănțuite ale Trotușului. Șase blocuri de locuințe de aici au fost pur și simplu săpate de ape la temelii, de ar fi mare lucru ca structura clădirilor să nu fi fost afectată. „Marți noaptea a năvălit apa peste noi. Stau aici din 1954, dar mie nu mi-a fost dat să văd așa nenorocire la noi în oraș”, a spus un bărbat. (Bianca TOMESCU, Olimpia FILIP)sibil ca cineva să ajungă la ei și să-i salveze. „Aproape se înnopta. Ne-am asigurat că trăiesc. Ne era

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!