Omul împroprietărit de ape

în ciuda a ce s-ar putea crede după inundațiile catastrofale care-au lovit săptămîna trecută zona Comănești, unde apele furioase au luat cu ele case și animale, rîul Trotuș a mai făcut localnicilor și cadouri, pe care anul acesta și le-a luat însă violent înapoi.
Lui Vasile D. din cartierul comăneștean Șupan, natura i-a dăruit ceva total neobișnuit. „Tata a construit casa chiar pe stîncile de pe malul Trotușului, astfel că a trebuit să mai aducem pămînt, cu raba, pentru a o consolida. De-a lungul timpului, însă, am observat că rîul aducea și el aluviuni. Acestea au dat naștere la o veritabilă grădină, pe care am considerat-o proprietatea noastră”, a povestit omul în vîrstă de 53 de ani. Pe terenul adunat de ape, Vasile și-a pus lucernă și pomi fructiferi, ba chiar a ridicat garduri la marginea albiei, care atunci nu depășea în lățime 30 de metri. Mai mult, familia făcea plajă vara pe o mică insulă amenajată corespunzător.
Fericirea nu i-a fost de lungă durată. în ziua fatidică de 13 iulie, stihiile și-au luat înapoi pămîntul, iar oamenii s-au temut nu numai pentru casă, ci chiar pentru propria viață. „La ora 4.00 dimineața, Trotușul urcase povîrnișul pînă la numai cîțiva metri de locuință. Ne-am luat acte și haine și ne-am refugiat în sat la niște rude, că rîul se transformase într-un monstru. Am revenit după o vreme, de frică să nu dea hoții. Din fericire, casa nu fusese inundată și i-am mulțumit lui Dumnezeu”, a mai spus bărbatul. De atunci, familia trăiește cu frica-n suflet pe malul rîului care-a acoperit toată grădina și a tîrît la vale copacii. „Cînd am văzut că nu-i de șagă, m-am băgat în apă pînă la umeri, să desfac gardul. Dacă nu dădeam drumul la buștenii proptiți în el, se aduna viitura și acum, probabil, nu mai aveam un acoperiș deasupra capului”, a mai spus Vasile. Marți noapte, cînd tunetele și fulgerele anunțau o nouă ploaie puternică ce din fericire n-a căzut, bietul om a stat mereu cu ochii pe apele atît de imprevizibile.

Printre norocoși

Deși grădina la care muncise ani buni a dispărut într-o oră în albia rîului, comăneșteanul nostru se consideră, pe bună dreptate, un om norocos. „Am scăpat cu bine din cumpăna asta, în vreme ce alții au pierdut tot, așa că nu mă plîng”, a încheiat Vasile D. (Alin LEANCĂ)ă ploaie puternică ce din fericire n-a căzut, bietul om a stat mereu cu ochii pe apele atît de imprevizibi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!