Jurnalul unui outsider

Autoritatea premierului

Ioan Neacșu

Cine are cîteva noțiuni elementare de sociologie, politologie sau management, știe că autoritatea legitimă are trei surse principale: legalitatea, competența și carisma. Atunci cînd, datorită jocului politic, sau relațiilor clientelare, cineva ajunge într-un post de conducere fără să aibă competența necesară, legitimitatea lui poate fi contestată. Este domnul Călin Popescu Tăriceanu în această situație? Răspunsul este evident „nu” și să vedem de ce. În primul rînd nu se poate vorbi de lipsa unei solide susțineri politice din partea partidelor aflate la guvernare sau a domnului președinte Traian Băsescu. Faptul că domnul Valeriu Stoica face declarații aberante aproape că nu mai trebuie discutat. Motivele personale ale domnului avocat sînt cunoscute, capacitatea sa de a genera crize, de asemenea. Ca ministru al justiției n-a făcut nimic pentru reformă, iar ca lider al PNL mai mult a demolat decît a construit. Chiar proiectul dizolvării partidului liberal în marea popular susținut cu atîta convingere, fără să clipească, nu-l recomandă ca un bun sfătuitor. Imaginați-vă un partid liberalo-popular condus de domnii Stoica și Opriș! Cît îi privește pe democrații domnului Boc, este evidentă dezamăgirea lor generată de ratarea anticipatelor, dar și președintele Traian Băsescu, și liberalii, însuși domnul prim-ministru, toți sînt supărați din acest motiv. Cauza, însă, nu este inconsecvența premierului, atît de blamată de presă, ci inundațiile. Hotărîrea domnului Călin Popescu Tăriceanu de a nu mai demisiona nu trebuie scoasă din context. Pentru orice om de bună credință este clar că blocarea parțială a reformei în justiție de către Curtea Constituțională a fost motivul legitim și elocvent al demisiei guvernului, care se adresa electoratului astfel ultimativ, cerînd o majoritate cu care să poată pune în operă programul de guvernare. Potopul care a căzut peste țară a schimbat prioritățile. Este absurd să-i reproșezi primului-ministru faptul acesta. Pe de altă parte, alegerile anticipate ar fi trebuit declanșate în ianuarie, adică imediat ce s-a constatat că Parlamentul nu-i dispus să ajute guvernul decît prin aranjamente declarate de domnul președinte „imorale”. După 12 iulie imoral ar fi fost ca guvernul și președintele să țină morțiș la proiectul anticipatelor, care, trebuie să repet, era cea mai bună soluție pentru ieșirea din criză. Presa, însă, avînd reacții mai mult emoționale, inversează ordinea faptelor pentru a trage concluzii aberante. Acest mod demonic de argumentare induce în opinia publică o neîncredere în guvern, chiar o ostilitate care ar putea face din ce în ce mai dificil actul de guvernare.
Cum competența domnului prim-ministru nu poate fi pusă la îndoială, să vedem dacă cea de a treia componentă a autorității, carisma, ar putea fi discutată. I s-a reproșat că merge „pe teren” în pantofi, nu-și pune cizme de cauciuc și caschetă de miner, că este distant, că nu-i „popular”. Toate calitățile sale carismatice au fost citite ca defecte de niște oameni care au o satisfacție diabolică în a demola. Îmi amintesc de un episod din „Marele singuratic” în care Simina, iubita lui Niculaie, mege la Siliștea îmbrăcată în blugi. Ilie Moromete nu numai că nu-i reproșează acest lucru, dar chiar se arată încîntat de faptul că pictorița se comportă natural. Mi se pare foarte natural ca domnul Vasile Lupu, țăran din Bucovina, oricîte doctorate ar avea, să se îmbrace în costum național, dar mi s-ar părea de-a dreptul ridicol să-l văd pe domnul Călin Popescu Tăriceanu îmbrăcat cu ițari și opinci! Eleganța cu care premierul nostru a oferit un superb buchet de flori unei doamne la Bruxelles era firească și în nota sa de carismă, însă nu mi-l pot închipui bînd un șpriț la capra podului și ciocnind paharul cu muncitorii. Oamenii simpli înțeleg instinctiv acest lucru și-l urmează pe premier pentru ce este el, vreau să cred că sînt mîndri de faptul că în fruntea guvernului este „un domn”, chiar dacă tot felul de cîrcotași fac un zgomot emoțional infernal în jurul lui.
Nota de plată pentru dezastrul din țară trebuie plătită de adevărații vinovați. Cînd se va întîmpla, însă, această minune?cat cu iț

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!