Scurt pe 2

Autofagie… jurnalistică?

Crezînd că atacă, se atacă! E vorba, de fapt, de un atac pe care ziarul „Atac” o face la propria-i credibilitate, și nu a altcuiva, cum cred cu naivitate cei ce-l conduc. Este un caz clasic de autofagie jurnalistică, pentru că fără să-și dea seama, acest ciudat monstru saurian, supraviețuind prin cine știe ce miracol cuvenitului proces de fosilizare (caracteristic acestei specii de mult dispărute) supraviețuiește dar devorîndu-și propria-i coadă care, în chip miraculos, crește la loc. Asta pentru că „Adevărul” – care constituie hrana tuturor jurnalelor și publicațiilor din lume care să-și merite numele, este cu totul ingurgitabil acestui avorton de presă, care se vrea totuși o publicație onorabilă și – cumea! – credibilă.
întotdeauna minciuna se autodevoră spre a deveni și mai gogonată, așa cum nu se întîmplă cu adevărul, cu realitatea care, dacă ar recurge la același procedeu, ori ar muri, ori ar eșua tot într-o tîmpă și dezagreabilă minciună. Practic, orice adevăr promovat în presă și care-și trage seva din realitatea de zi cu zi, poate fi îmbrăcat frumos în cuvinte prin măiestria celui ce-l promovează, fără a recurge la sulimanurile otrăvite ale falsului, ale minciunii și – adeseori – ale invectivelor celor mai răpănoase de mahala, trîntite grosier cu bidineaua nesimțirii, dar și a disprețului față de cititorul de presă care – chipurile – ar putea lua drept adevăr orice gogomănie defectată impudic pe coala de hîrtie! Mai mult decît atît, „ziarul Atac” în multele sale expectorații proiectate în cele patru zări (de multe ori fără o țintă precisă, ci doar bănuită), nici nu se mai ostenește să pornească de la un adevăr, de la un fapt real, pentru a deraia pe parcurs în minciună – cum se întîlmplă, din păcate, și altor publicații – ci pornește direct de la o minciună spre a o servi naivilor și credulilor potențiali, drept adevăr. Asta constituie, indubitabil, o performanță atît de rară, de neverosimilă, încît îți vine aproape să te întrebi dacă nu cumva, de la o vreme, oarece ospicii din România au început și ele să tipărească niscai ziare (la loc de frunte situîndu-se ziarul „Atac”), căci numai acolo granița dintre adevăr și minciună pare să se fi năruit de mult și bieților pacienți rămași fără fărîmă de discernămînt le devine de-a dreptul imposibil să o reconstruiască la loc. Cu siguranță, însă, că băieții de la „Atac” sînt niște bieți simulanți, niște jongleuri ai vorbelor contrafăcute care ades își scapă bilele pe care le manevrează în văzul lumii peste picioare, încredințați fiind că prestația lor fascinează, aruncă în delir privitorul ocazional, în realitate rar amator de caraghioslîcuri și trucuri oligrofenoide.
întotdeauna și cu totul inevitabil, cine minte, de fapt se minte. Chestia se aseamănă în chip izbitor cu manifestarea unei anumite specii de șerpi veninoși, care printr-un gest nătîng și inexplicabil ajung uneori să-și inoculeze propriul venin printr-o inabilă mușcătură sinucigașă.
De compătimit, totuși! (Horia Ioan POPESCU) Ć™Ŕ™ě™Ć™0gë+ ^hfhjhbhßĂS^ŕ ^hfhjhbhßĂS^ŕ Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!