Punctul pe „i”

Prefectura – între administrație și politică

* Capitala istorică a Moldovei, Iașiul, organizeaz periodic dezbateri teoretico-practice pe teme de administrație publică locală * Bacăul: ar fi bine să aibă și o Facultate de Drept * Bacăul are deja o Facultate de Administrație Publică – un potențial partener al Instituției Prefectului

Presupusele anticipate (cu 3,5 ani!) au creat deja niște incomodități în mersul (încă dificil) al reformelor și clarificării lucrurilor în România. O idee excelentă a tinerei Raluca Filip, manager public la Cabinetul (viitoarea Cancelarie a) Instituției Prefectului județului Iași, aceea a unei dezbateri publice de nivel regional pe tema legislației care reglementează administrația publică, ar fi putut avea un impact sporit în lipsa știrii despre iminența declanșării alegerilor anticipate. Spun asta, deoarece pe lista invitaților erau mulți deputați și senatori, dar interesul acestora pentru dezbateri academice și juridice a fost acoperit masiv de interesul formării listelor, a noilor coterii politice și a continuării în ritm alert a balcanismului în guvernarea țării și a structurilor sale administrative. Un deputat PSD a salvat onoarea “nereperată” a colegilor săi, indiferent de culoare și nuanță, vorbind ca un independent absolut și cu ușoare tente critice la adresa parlamentarismului practicat la București. Au participat, cu un plus de relevanță, reprezentanții prefecturilor din județele Iași, Bacău, Suceava, Botoșani, Neamț, și chiar un reprezentant de la Prefectura București, dar și “trimiși de la Centru” din partea Ministerului Administrației și Internelor. O notă bună pentru doi tineri lectori (juriști) de la Universitatea “Al. I. Cuza”, care au oferit nu doar lămuriri conceptuale, ci au creat necesarul dialog teorie-practică.
Reforma legislativă și cea a administrației publice necesită adoptarea Legii Prefectului, Legii Administrației Publice Locale și a unor altor prevederi care să le facă eficiente în practică. De unde și întîrzierea în reformarea administrației publice. A pune totul pe seama corupției, incompetenței și a intereselor meschine ar fi un diagnostic facil, dar nu și corect. Avem de optat între a alege un model administrativ dintr-o țară europeană cu tradiții în domeniu și a inventa o “democrație originală”, balcano-română, eventual cu respectarea tradițiilor (otomane, bolșevice, austro-ungare sau dacice?). Se pare că vremea originalității cu orice preț, a protocronismului arogant și a unicității totale a gîndirii românești a cam trecut, iar ideea preluării unor modele administrative clasice începe să prindă tot mai mult teren. Dar greul abia aici începe: care model? Cel francez, de tip autocrat, centralizat și bazat pe structuri ierarhice rigide? Cel italian, sau cel anglo-saxon? Unele legi s-au inspirat ba dintr-un model, ba dintr-altul, fapt ce a generat multe contradicții, confuzii și chiar conflicte. (Primăria municipiului Iași a cerut suspendarea prefectului pe motive de incompatibilitate – interdicția legală de a fi și membru al unui partid politic și posibilitatea reală de a fi prefect imparțial). Mai mult, încă există o stufoasă hermeneutică juridică, fiecare cuvînt avînd pentru fiecare “interpret” de legi o altă semnificație. Spre exemplu, precizarea legală conform căreia “prefectul conduce instituțiile deconcentrate ale statului” creează confuzii: cum conduce? El ia deciziile de specialitate? El obligă directorii acestor instituții să se încadreze într-o anumită conduită managerială? Sau doar este un coordonator și un factor de armonizare? Dinamismul dreptului administrativ poate explica asemenea laxități interpretative, dar nu le poate justifica și tolera. Lipsa unei coerențe legislative în domeniul administrativ a fost și motivul pentru care administrația publică este, încă, oaia neagră a neintegrării noastre în UE.
S-a subliniat dubla natură a instituției prefectului – administrativă și politică, dar legile (actuale) accentuează cînd una, cînd alta dintre aceste naturi. Desigur, avocații prosperă, ca în orice alt vid legislativ. S-a și menționat acest paradox românesc: excesul de legi duce la vid legislativ!
Instituția Prefectului din județul Bacău a avut o reprezentare generoasă și activă în dezbatere. Pe lîngă un material semnat de prefectul Gabriel Berca, prezența d-nei Carmen Cioltan – asistent prefect, și a d-nei Mioara Manea – directorul Direcției juridice din Prefectura Bacău -, au avut darul să învioreze (competent) discuțiile din finalul reuniunii. Aceasta nu înseamnă și că punctele lor de vedere au fost și acceptate. Propunerea d-nei Cioltan de a solicita studii de fezabilitate pentru deciziile luate de administrațiile din instituțiile deconcentrate și descentralizate ale statului a fost “contrată” de o reprezentantă a Direcției Comunități Locale (Adriana Vizitiu) din MAI, pe motiv că s-ar putea ajunge, prin aceasta, la o reinstituire a centralismului excesiv și a autoritarismului. „Administrarea județului prin instituția prefectului se face, de fapt, sub forma unei conlucrări permanente cu comunele, cu primăriile. De la comună trebuie început atunci cînd vorbim despre Instituția Prefectului” – a subliniat d-na Vizitiu, răspunzînd, totodată și întrebării subprefectului de Neamț, care a solicitat un sfat în legătură cu primarii nedoritori de colaborare sau chiar de aplicare a legii.
Am găsit de cuviință să aduc și la cunoștința cititorilor aceste preocupări de natură teoretico-practică, cu sugestia că asemenea dezbateri pot fi inițiate și găzduite de județele care au centre universitare. Pentru Bacău, un plus de efort ar fi binevenit pentru a înființa o Facultate de Drept, specialiștii căreia ar putea fi solicitați de către administrația publică locală, așa cum au făcut cei de la Prefectura Iași cu universitarii de la „Cuza”: cu folos. (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!