Sinaxar ortodox și romano-catolic: Sfîntul Mucenic Dimitrie, izvorîtorul de mir

Omul e atît de sărac, pentru că n-are cel puțin o bună cugetare, o bună dorință, care să nu-i vină de sus. El însuși nu poate nimic, nici măcar să dorească a fi izbăvit de ticăloșia sa, pe care nu o recunoaște decît printr-o lumină supranaturală… Dacă dumnezeiasca milostivire nu l-ar deștepta, el ar dormita într-o veșnică neputință pentru tot ce e bun. Cu cît harul îi e dat mai cu îmbelșugare, cu atît mai mult are datoria de a se umili știind că el prin propria sa putere, nu se învrednicește cu nimic. Creatură nebună, care te mîndrești cu darurile lui Dumnezeu, ce lucru ai tu pe care să nu-l fi primit? Și dacă ai primit, pentru ce te mîndrești, ca și cum n-ai fi primit nimic? Mîndria să se plece sub acest cuvînt, și omul deplin să se umilească în fața Aceluia, care singur îl scoate din prăpastia în care îl aruncase păcatul. El nu se poate ridica decît înjosindu-se. Aceasta a și făcut pe Sfîntul Pavel să zică: „Cînd mă simt slab, atunci sînt tare”.
în sărăcia noastră nu avem ce să-I oferim lui Dumnezeu decît inima și aceasta e tot ceea ce cere El de la sărmana Sa creatură. Cel puțin inima să fie a Sa în întregime; nimic să n-o poată împărți; să nu voiasă să nu guste decît pe Dumnezeu; să nu trăiască decît din dragostea sa și astfel să înceapă de pe pămînt chiar acea unire minunată, care mai tîrziu va fi veșnică fericire! (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!