Ambasadorii bunăvoinței și integrarea europeană

Planul D: * Democrație * Dialog * Dezbatere

După șocul respingerii de către francezi și olandezi a Constituției europene, care a provocat o stare de blocaj a demersurilor pentru o Europă unită, Comisia Europeană a hotărît să pună în aplicare „Planul D pentru Democrație, Dialog și Dezbatere”. Liderii Uniunii Europene sînt convinși că, astfel, criza de comunicare cu cetățenii săi, concretizată în scăderea accentuată a încrederii acestora în UE, va înceta. Nemulțumirile legate de „visul european” sînt îndreptățite atîta timp cît Comisia Europeană de la Bruxelles nu are o legătură directă cu „poporul european”, ci este doar rezultatul unor negocieri între țări și că noile state membre au doar rolul de țapi ispășitori ai vechilor economii șubrezite ale Occidentului, iar Uniunea s-a constituit mai mult într-un proiect al elitelor politice dominatoare, decît într-unul al cetățeanului european obișnuit. Partidele de guvernămînt din noile state membre, ca și ale celor în curs de aderare, susțin – de regulă – că aplicarea fermă a unor reforme dureroase în spiritul economiei de piață constituie singura cale a unui viitor mai bun, în timp ce oamenii de rînd, pentru care ideea unei Europe extinse echivalează cu sfîrșitul protecției sociale, sînt departe de a le crede și de a li se alătura în construirea unei uniuni puternice și închegate.
Pentru îmbunătățirea modului de comunicare cu cetățenii europeni și cu parlamentele naționale, Comisia Europeană dorește să fie receptivă la mesajele transmise de cetățenii săi prin folosirea unor așa-numiți „ambasadori ai bunăvoinței” recrutați din rîndul celebrităților, cunoscut fiind impactul acestora asupra oamenilor obișnuiți. Cert este că nu se va precupeți nici un efort, utilizîndu-se orice mijloc pentru atingerea scopului final al elitelor: dominația lumii. Nu întîmplător Occidentul caută Estul, cel care oferă piețe mai dinamice decît economia așezată, fără un randament spectaculos, a vesticilor. Nu întîmplător, în Est, occidentalii au reușit să facă cele mai mari averi în cel mai scurt timp. Singura și adevărata lor dorință este de a investi, de a scoate banul și de a-l înmulți într-un Est pe care vor să-l supună printr-un scenariu fabulos, ca într-o piesă de teatru și la a cărei montare scenică vor participa cu toții, într-o superbă derulare de acte.
Din păcate, ieșiți din întunericul celor cincizeci de ani de comunism, românii nu prea văd oportunitățile ce le stau sub nas și nici greutățile ce-i așteaptă, plutind într-o derută totală, de care profită vesticii pentru că ei au experiență, sînt mai bine pregătiți în a explora și a exploata domenii diferite și noi, pentru că – într-un cuvînt – știu să facă marketing. Și, în plus, au prins gustul îmbogățirii și dominației pe seama celor slabi pregătiți, ce n-au avut strategii și programe de revigorare economică și socială. Se desfășoară, probabil, așa cum observau jurnaliști și politicieni de la noi, „o bătălie anti România”, în care o serie de factori întrețin de 16 ani o atmosferă conflictuală în sînul societății românești, și așa grav bolnavă de sărăcie și de o tranziție care nu duce decît spre haos, lipsită de un adevărat sistem de valori la scară națională. Sîntem din ce în ce mai bombardați de tot felul de informații legate de soarta Europei, de marele dezavantaj provocat de respingerea prin referendum de către două țări importante ale spațiului european, a Constituției europene, dar nimeni nu se mai interesează de soarta României, iar așa cum afirma un cunoscut istoric „nimeni nu mai simte românește „. Grav este că cea mai mare parte din economia românească nu mai este românească, principalele ramuri aparținînd deja capitalului vest-european. Spre exemplificare, vi le readucem aminte: distribuția de gaze și electricitate, producția și distribuția de petrol, producția de oțel și ciment, telefonia fixă și mobilă și, nu în ultimul rînd, băncile. în această situație, care este profund reală și incredibilă în raport cu resursele, posibilitățile, talentul și forța izvorîtă din credință ale poporului român, conducătorii noștri se află undeva, în umbra vest-europenilor, care au acum în mîna lor principalele pîrghii: proprietatea și sistemul decizional. Indiferent de ceea ce vor dori cetățenii sau vor exprima politicienii în dezbaterie lor gălăgioase, capitalul vest-european va forța aderarea, care va mișca astfel economia, permițîndu-i acestuia să-și extragă profitul pentru care a venit să investească în România. Nevoia capitalului vest-european este cea de expansiune, dar și de a exercita controlul strict și integrat al sectoarelor de bază ale economiei, ținînd cont de perspectiva integrării României în Uniunea Europeană. în dorința de a nu deranja forurile europene preocupate de integrarea noastră cît mai rapidă, guvernanții noștri acceptă fel de fel de compromisuri și chiar și cîte un șantaj, cum a fost și cel legat de noul regim de călătorie pentru România în spațiul Schengen, care impune măsuri de oprire a ieșirilor din țară dacă vor ca România să fie primită în Uniunea Europeană. Nu prea văd rostul integrării României atîta timp cît aceasta se alege doar cu obligații și costuri enorme și cu nici un drept sau real beneficiu. Credem, de asemenea, că o democrație europeană nu se va putea construi fără un minimum de unitate națională, fără un nivel de viață apt să asigure tuturor „o viață bună”. Și, în nici un caz, nu prin extinderea controlului și centralismului „democratic” sau prin pauperizarea majorității locuitorilor țărilor fostului bloc sovietic. Nu uitați! Ambasadorii bunăvoinței vor fi permanent lîngă noi pentru a ne aminti că integrarea rămîne țelul suprem. Există, oare, și alte soluții, strategii pentru o democratizare autentică și fără imixtiuni? (Romulus Dan BUSNEA)ment spectaculos, a vesticilor. Nu întîmplător, în Es

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!