Contrapunct

„Conștiința” Naturii…

* Corijenți la”Mediu”

Accederea în Uniunea Europeană e un deziderat pe care marea majoritate a românilor îl consideră o expresie a năzuinței de civilizație, a idealului de mai bine. Reperele spre care privim sînt, fără îndoială, accesul la ce a dat și dă mai bun Europa în Știință, în Cultură, în Morală, în Nivel de trai material și spiritual. Dar nu e ușor să pătrunzi într-o asemenea lume! „Extemporalele” pe care le-am dat și trebuie să le mai dăm sînt grele. La unele am obținut note bune. Iată, la Agricultură, de exemplu, un recent studiu efectuat, cu exigență, desigur, de o comisie de experți români constată că am obținut peste… 7! Deși, în ce mă privește, pot crede că „profesorul” a fost destul de indulgent la această „materie”, pentru că Agricultura României nu e nici pe departe performantă – am în vedere, mai ales, productivitatea – totuși nota mare obținută e un semn absolut pozitiv. La materia „Mediu” nota e, însă, de 4,6! O „corigență” care spune multe. Cert e că românii manifestă nu indiferență – dacă ar fi doar indiferență lucrurile n-ar sta prea rău – ci agresivitate împotriva Mediului în care trăim, o agresivitate care vorbește de lipsa de educație ecologică, de lipsa de respect pentru faună și floră, în general pentru habitatul în care ne ducem zilele. Nu trebuie să fii nu știu ce specialist în domeniu, să ai funcții de control pe linia ocrotirii, conservării Mediului, ca să-ți dai seama de acest adevăr. Nu mă voi referi la marii poluatori, căci aceștia vor dispare odată cu intrarea noastră în U.E. Vreau să mă refer doar la faptele care par minore, de la simpla aruncare a gunoaielor la marginea cîmpului verde sau la liziera pădurii și pînă la poluarea apei ce curge în preajma orașului, sau la pescuitul nepermis, cu unelte distructive, în fauna piscicolă… Cine dintre dumneavoastră, trecînd prin dreptul lacului celui mai apropiat, n-a observat, aduse de vînt la mal, puzderie de bidoane din plastic, gunoaie și chiar cauciucuri de mașini! Sau, cine dintre dumneavoastră n-a văzut cum șoferii își spală mașinile în apa Bistriței, sau gospodinele spălîndu-și țoalele în aceeași apă, deși pe panoul mare cît un zid de clădire scrie că spălatul e interzis, iar amenzile sînt consistente! Sau, cine dintre dumneavoastră n-a văzut sau n-a auzit de incendii apărute prin păduri la marginea cărora au fost aprinse focuri pentru grătare cu mici și fripturi, după care jarul a fost lăsat la voia vîntului…! Astfel de imagini sînt multe, foarte multe, ele demonstrînd că mulți, prea mulți dintre conaționalii noștri nu au nici cel mai mic respect pentru Mediu, pentru Natură. Cineva îmi spunea că respectul față de Mediu e „o chestiune de ereditate…!” Glumind, ori nu, amicul îmi sugera ideea că simțul respectului față de Mediu se transmite prin educație, de la adult la tînăr și, uneori, invers…
Scriam, recent, despre impresia dezagreabilă pe care mi-au făcut-o grămezile de gunoaie menajere întîlnite prin lanurile sau la marginea lanurilor de porumb dinspre lacurile unde am fost – să zic așa – la pescuit. Fac o paranteză și repet: braconajul la pește a devenit o maladie generalizată. Cu bărci și plase, indivizi din satele sau orașele din preajma lacurilor, a apelor, în general, distrug, practic, fauna piscicolă! Unii sînt prinși, sînt amendați sau deferiți justiției, dar fenomenul nu e nici pe departe anihilat. Revin la acele imagini și spun că e o rușine pentru primari, pentru primării ceea ce se poate întîlni, aproape la tot pasul. Mergeți pe cîmpul din spatele unei unități comerciale din comuna Hemeiuși – și veți vedea ce „depozite” de sticle din plastic și alte gunoaie aruncate prin porumb au fost „amenajate” aici! Legea trebuie aplicată în spiritul și litera ei!
Problematica Mediului e mult mai complexă. Dar ea începe de la „micile” încălcări ale respectului față de Natură. Am văzut, la televizor, grupuri de tineri adunînd de prin păduri ori de prin munți ceea ce au lăsat excursioniștii: hîrtii, sticle și cutii etc. Dar, se vede, lecția dată de tineri nu prea a prins… Respectul pentru Mediu pornește din familie. Exemplul părinților, dar și sfaturile lor imprimă în conștiința copiilor ceea ce este pozitiv și vrednic de luat în seamă pentru păstrarea locurilor în care ne-am născut, așa cum ne-au fost ele date. Nu mai spun de Școală, de eforturile pe care trebuie să le facă aceasta pentru educarea elevilor în spiritul dragostei față de Natură…
Din păcate, corijarea la materia „Mediu” este un examen foarte greu. Mai mult ca sigur îl vom „trece”, dar cu… indulgență. Cît de adînci sînt vorbele ânțeleptului, care spune că Omul e conștiința Naturii! Dacă n-ar fi omul, Natura „n-ar ști” că există! Poate, o dată intrați în Uniunea Europeană, vom conștientiza pe deplin că sîntem… conștiința Naturii și vom manifesta, astfel, grija cea mai înaltă pentru tot ce ne înconjoară, pentru mediul în care ne ducem existența, noi și cei ce ne vor urma… (Eugen VERMAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!