Carnea de porc – un „brand” cu care putem cuceri Vestul

Grupul Agricola Bacău a prezentat, la sfîrșitul anului trecut, rezultatele cu care s-a încheiat un proiect prin care a realizat un parteneriat cu producători agricoli din județ pentru creșterea și îngrășarea porcilor, dar și pentru realizarea de plante pentru furaje, precum și rezultatele unui proiect menit să ducă la îmbunătățirea condițiilor de mediu ale producției din această societate. Dacă în primul proiect au participat fermieri din mai multe localități ale județului Bacău, care au crescut cîte 200 de porci de la Agricola, al doilea a fost realizat prin finanțare de la Banca Mondială și s-a numit „Managementul modern al dejecțiilor în fermele mici și mijlocii de creștere a porcinelor”. Proiectele au beneficiat de aportul unui expert tehnic în nutriție și tehnologie de creștere a porcinelor al firmei britanice BOCM, Groyn Jones, care la finalul lor a făcut cîteva considerații cu privire la industria creșterii porcilor în Marea Britanie, la piața europeană a cărnii de porc și la condițiile de creștere a porcilor în România, văzută ca o țară care va concura piața europeană în acest domeniu.

Groyn Jones s-a aflat pentru a cincea oară în Bacău, dar vede România, în lung și în lat de vreo trei ani. A călătorit mult prin țara naostră și i-a observat mai ales agricultura. Firesc, pentru menirea pe care o are. A venit în județul Bacău pentru a le arăta fermierilor mici că pot coopera eficient cu un mare producător și că acesta este viitorul unei adevărate industrii, aceea a creșterii porcilor pentru consum pe o piață tot mai exigentă și mai concurențială. El a ținut, la ultima întîlnire cu fermierii, caree a avut loc la sediul Grupului Agricola bacău, să facă o compoarație între ceea ce este zootehnia într-o țară dezvoltată, în Uniunea Europeană și cum trebuie ea restructurată în România. Evident, Groyn Jones s-a referit mult la marea Britanie.
în ultimii 5 – 7 ani – a început expertul englez – efectivele de porci din Marea Britanie au suferit o reducere importantă și probabil că reducerea va continua și în următorii ani. Aceasta a fost impusă și de o schimbare a structurii în fermele de creștere. Micii fermieri independenți au început să colaboreze cu marii producători, formînd companii private mari, puternice, dar care se află în parteneriat cu acești mici fermieri privați. „De fapt, vorbim de același plan de afaceri, de aceeași structură a afacerii, ca cea discutată în parteneriatul cu grupul Agricola – a precizat expertul. Este puțin cam ciudat pentru Marea Britanie, o țară care dintotdeauna a fost putenic capitalistă, să vorbești de un sistem care are conotații comuniste, legate de cooperative. Dar important este să înțelegem semnificația de cooperare pentru muncă. Marile afaceri în Marea Britanie se bazează pe acest sistem de cooperare care duce la profit”.

Sub „dictatura” comercianților

Un aspect diferit de ceea se întîmplă în România este că piața cărnii de porc este dominată în mod excesiv de supermarketuri, de marile lanțuri de magazine. Lanțurile mari de magazine, avînd o extraordinar de mare putere de cumpărare, domină interesele producătorilor. „Din punct de vedere al legislației pentru protecția animalelor, este foarte bine stabilit, de exemplu, numărul minim de adăpătoare, sistemul de furajare dar, în plus față de prevederile legale, supermarketurile pun condiții suplimentare, care țin de pretenții care nu au nici o legătură cu tehnologia. Este ilegal să se castreze porcii, dar practic nici un fermier nu practică această castrare pentru că marile magazine nu primesc decît carne de la porci necastrați. Nu pentru că, de fapt, consumatorii ar emite asemenea pretenții, ci pentru că chiar comercianții vor să preia carne de la animale crescute în condiții prietenoase” – spune Groyn. E foarte posibil ca și în România să apară aceleași elemente – crede expertul. Și aici, sectorul comercial se va concentra în jurul a cîtorva mari jucători care, în mod ciudat, vor cere cum să fie crescuți porcii. „Din acest punct de vedere, va trebui să ținem cont de părearea lor privind mediul, bunăstarea aniumalelor – îi îndeamnă pe români expertul englez. De aceea, în proiectul nostru la Agricola am avut în vedere o asemenea planificare a condițiilor de creștere, încît să putem prevedea și asemenea elemente de impact. De aceea s-a structurat, de la bun început, sistemul de creștere pe așternut de paie”. Unul dintre cele mai importante lucruri de care trebuie să ținem seama este aderarea României la Uniunea Europeană. Practic, orice fermă de producție înființată în această perioadă va trebui astfel gîndită încît să poată intra în competiție pe piața europeană, pe care și prețurile sînt altele ca la noi.

Europa ne rupe la costuri și prețuri

Media prețului cărnii de porc în UE a fost, în perioada 2001 – 2004 de 1,39 de euro – un preț mai mic decît cel care se plătește în România în prezent. „Dacă vreți să faceți bani din porc în Uniunea Europeană – spune Groyn Jones – trebuie să aveți performanțe foarte bune. Prețul mediu este în Marea Britanie semnificativ mai mare. Motivul este, pe de o parte, că producătorii primesc o primă chiar de la supermarketuri, pentru a produce carne în condiții «prietenoase». E foarte interesant, dacă ne gîndim că cei care vor deveni competitorii dumneavoastră în scurt timp, au și ei o structură de cost, la costul carcasei – cu furajul, amortizarea, finanțarea, cu forța de muncă și altele”. Cel mai mic cost de producție se înregistrează în Spania, care a beneficiat în ultimii ani consistent de împrumuturi nerambursabile din UE. S-au construit, pe această bază, foarte multe ferme noi, moderne. Trebuie scoasă din discuție Italia, pentru că ea produce în condiții speciale – produce porci cu greutate foarte mare, pentru șunca de Parma, și primește un anumit bonus pentru ea. Dar Suedia, Austria, Marea Britanie au costuri semnificative cu finanțarea, cu amortizarea, costuri ceva mai mici cu forța de muncă, iar cu furajul un cost relativ scăzut. Aceste extracosturi vin din aplicarea legislației cu privire la clădiri, adăposturi în special. „Ceea ce e, oarecum, o veste bună pentru România, pentru că fermierii români pot intra în această competiție foarte bine, cu condiția să se asigure că pot obține performanțe comparabile – crede expertul”.

Cooperarea cu marii producători este cheia succesului

Factorii cei mai importanți care influențează producerea cărnii de porc sînt patru la număr – exact ca cele patru picioare ale unui scaun: furajul de bună calitate, genetica, abilitățile de management pentru operarea afacerii și condițiile de adăpost pentru asigurarea biocontinuității. Baza este reprezentată de o procesare și un marketing corecte. Poți produce porci foarte buni, dar dacă prețul nu este cel acceptat de piață afacerea pierde. Zona productivă se dovedește cooperarea dintre micii fermieri și integratori. „Micii fermieri pot inteveni pozitiv în zona biosecurității animalelor – spune Groyn. Cu ani în urmă, în România erau ferme uriașe, care au fost afectate de boli. Un astfel de sistem este un dezastru total, pentru că nu poate fi controlat în nici un fel. Distribuind porcii în locații mici, separate, se reduce foarte mult riscul. De aceea, Agricola are nevoie de micii fermieri, dar și ei de Agricola. Grupul Agricola poate furniza baza – genetica, furajul și instruirea pentru management performant. Cooperarea este termenul cheie pentru succes în această afacere”.

Carne macră, nu slănină

Calitatea cărnii de porc din fermele băcăuane în care a lucrat expertul englez, la Obîrșia, de exemplu, deși bună încă nu este ca în Marea Britanie. Mai este mult de lucrat – crede el. „Trebuie să învățăm să formulăm rețetele corect, pentru că în Anglia 80% dintre porcii sacrificați se află în clasa maximă de calitate de carne în carscasă, iar aici s-a obținut doar 50%. Există și un motiv subiectiv, acela că în Marea Britanie porcii se taie la o greutate mai mică, iar la noi chiar la o greutate mai mare decît normal. Cu cît porcii sînt mai grași, cu atît conținutul de carne macră e mai mic”. De ce este Groyn încrezător în creșterea pieței de carne de porc în România? Pentru că România dispune de suprafețe mari de teren și de bună calitate pentru resurse furajere. Costurile cu furajele ocupă cam 60% din prețul de cost, iar 50% sînt cereale în cost. De aceea, creșterea porcilor trebuie asociată nemijlocit cu zone cerealiere. Este astfel, posibil ca și structura producției vegetale să se dezvolte în viitor în România. „Am călătorit mult în România – a mai spus el -, și am văzut suprafețe mari și numeroase necultivate. Deci, România se poate baza pe o sursă de materie primă consistentă. Există potențial și pentru cultura de soia. De asemenea, românilor le place carnea de porc. Și sînt 23 de milioane de români. Există potențial de a se produce carne de porc pentru întreaga populație. în plus, în ultima vreme economia românească este în creștere. Deci, oamenii cîștigă mai bine și pot plăti mai mult. Acest trend se va menține, deci oamenii vor deveni mai potenți financiar și vor mînca mai bine. Va fi o creștere a pieței locale”.

Povestea porcului din România e cunoscută în lume

România are și o „istorie” în creșterea porcului. A deținut la un moment dat, efective de peste un milion de scroafe, pe baza unor ferme mari, de creștere intensivă, de peste 100.000 de capete. Sînt mulți români cu experiență în creșterea porcului. Este un beneficiu de care puțini își dau seama cît e de important. Marea Britanie se confruntă cu un deficit al forței calificate de muncă în acest sector. Acolo trebuie să plătești un om cu 15.000 de euro pe an să aibă grijă de o exploatație medie. Sînt o grămadă de bani. De aceea și costul de producție e mare în Anglia. „De asemenea, – a încheiat expertul – am simțit-o și cred într-o atitudine pozitivă a autorităților față de agricultura României. Ei dau importanța cuvenită fermierilor. Politicienii au nevoie de voturi. în Anglia mai puțin de 2% din populație lucrează în agricultrură. De aceea, guvernului nu-i prea pasă de ei, motiv pentru care s-a și produs atîta legislație, care aduce o presiune mare asupra producătorilor. în România, 45% din populație lucrează în agricultură, iar politicienii țin cont de asta”. Fermierul trebuie să se întoarcă, însă, cu gîndul la scaunul cu patru picioare, să-și poată procura cea mai bună tehnologie pentru furaje, genetică și să pună în aplicare o schemă de afacere pe termen lung. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!