„Pentru mine chirurgia este ca o religie. Crezi în ea, ești bun!”

„Pensă. Bisturiu. Foarfece. Ață”. Comenzile vin pe o voce fermă, calmă, egală. Doar broboanele de sudoare de pe fruntea renumitului medic chirurg Vasile Palade arată cît de concentrat este asupra gesturilor pe care urmează să le facă. Din cînd în cînd, o asistentă îi șterge transpirația. Dar medicului nimic nu-i distrage atenția de la bolnavul de pe masa de operație. âși calculează din ochi la milimetru fiecare mișcare. Mîna cu bisturiul se oprește exact unde trebuie. Cu o precizie de matematician. Siguranța, stăpînirea de sine din timpul operației, care îi dau încredere echipei în reușita acesteia, vorbesc evident de o experiență îndelungată a doctorului Palade, de profesionalismul lui incontestabil. Ce stă în spatele acestei performanțe la care a ajuns șeful secției Chirurgie generală din cadrul Spitalului Județean de Urgență?

„Am muncit la cîmp de la șase ani”

Nimic nu anunța în copilărie că va ajunge un cunoscut medic chirurg. S-a născut în mai 1945, în comuna Gugești, din județul Vaslui, într-o familie bogată de agricultori. Cu toate acestea nu a avut o copilărie lipsită de griji. „Părinții mei aveau suprafețe de teren întinse și foarte multe animale. Noi am fost șase frați. Eu sînt cel mai mic dintre ei. Tata și mama se bazau pe ei înșiși și pe noi, copiii. âmi aduc aminte că încă de pe la 5-6 ani eram pus la treabă. Cînd nu eram cu animalele la păscut, trebuia să mă duc la muncă, la cîmp. Aveam suprafețe întinse de vie și de porumb. Imediat ce se topea ultima zăpadă și pînă toamna, tîrziu, mergeam la prășit și apoi la cules. Ne trezeam toți din familie cu noaptea în cap. A fost cea mai neagră perioadă a vieții mele. Nu am de atunci nici o amintire plăcută. Și nu pot vorbi cu entuziasm despre anii de atunci, pentru că am avut o copilărie grea, chinuită”, povestește medicul Palade.

S-a pus cu burta pe carte pentru a scăpa de viața grea de la țară

Dar tocmai vitregiile pe care le-a trăit în copilărie aveau să-i marcheze în mod fericit destinul și să-i croiască drumul spre medicină. „Faptul că am fost așa chinuit în copilărie m-a îndîrjit. Mă speria cumplit gîndul să rămîn la țară. De aceea tot timpul am dorit cu ardoare să scap de acolo. Și nu am avut decît o singură cale: să mă pun cu burta pe carte”, spune medicul. A învățat cu tenacitate, ca să fie tot timpul printre primii din clasă. în școala generală, pe care a făcut-o în comuna în care s-a născut, a fost în fiecare an premiant. La vremea aceea era pasionat de matematică și toate obiectele cu profil tehnic. Dar la toate disciplinele a excelat. Așa că examenul de admitere la liceu a fost floare la ureche. Primii doi ani i-a urmat la Huși. Apoi s-a transferat la Iași, la Liceul teoretic „Costache Negruzzi”.

Copilul de țăran i-a ajuns din urmă pe elevii orășeni de frunte

La Iași, însă, avea să treacă printr-un duș rece. „Cînd am venit de la Huși la Iași am realizat că am pășit pe o treaptă net superioară de pregătire. Dar mi-am dat seama că acest lucru este pentru mine un handicap serios. Altele erau pretențiile profesorilor de la Iași iar nivelul de cunoștințe al elevilor din clasa unde am fost repartizat era cu mult peste cel pe care îl aveam eu. Am suferit un recul. De unde la Huși eram primul în clasă, la Iași mă situam prin spate. în clasă erau numai elite. Vorbeau foarte bine limbi străine. în timp ce colegii mei ieșeni învățau lecțiile pentru a doua zi într-o oră, mie mi-au trebuit patru-cinci ore. Dar am avut ambiția să-i ajung din urmă și am reușit. învățam pînă seara tîrziu, nu pierdeam timpul cu distracția”, ne asigură doctorul Palade.
Gîndul de a se face medic i-a încolțit prima dată în minte tot după ce a devenit elevul liceului din Iași. „Acest moment a însemnat schimbarea destinului meu. Cînd am văzut ce aspirații au cei din Iași, și exigențele mele au crescut. Mi-am zis că pot și eu, un copil de la țară, să ajung medic ca oricare dintre ieșeni. La Huși acest gînd nu mi-a trecut niciodată prin minte. La Iași, însă, rezultatele bune la învățătură pe care le-am avut după ce am studiat pe rupte, mi-au dat speranțe”, mai spune doctorul Palade.

A dat examen la Medicină fără știrea părinților

Dar aspirația doctorului Palade nu a coincis cu dorința tatălui. „Aveam în comună un medic veterinar care o ducea foarte bine. De aceea tatăl meu a ținut neapărat să ne facem medici veterinari și eu și un alt frate. A trebuit să-i îndeplinesc dorința, dar numai pentru scurtă vreme. Am dat examen la facultatea de medicină veterinară și am intrat. Dar nu am făcut decît primul an. La o lecție de anatomie pe un cadavru de cal am avut o trăire puternică. Mi-am dat seama că această facultate nu este de mine. Deși aveam numai note de 9 și 10, am decis să renunț și să mă înscriu la Universitatea de Medicină și Farmacie. Am luat această hotărîre fără știrea și acordul părinților. Au aflat numai după ce am susținut examenul de admitere și am avut rezultatul. Am intrat al 13 -lea printre cei admiși”, își amintește. în perioada anilor ’65-’70, cînd doctorul Palade a intrat la Medicină, la această facultate ajunseseră să concureze pentru un loc și cîte 40 de aspiranți. Așa că situarea pe locul 13 printre cei admiși dovedea o pregătire de excepție, pe care a menținut-o la același nivel și în facultate. „Majoritatea colegilor erau de la țară, care, ca și mine, au vrut să scape de viața grea de acolo. De aceea toți eram extrem de serioși. învățam foarte mult. Eram conștienți că asta este șansa noastră de a ne depăși condiția. Și cînd stăteam pe WC îmi luam cursurile cu mine și citeam. în sesiune, studiam și în tramvai. între cantină și căminul studențesc era o distanță apreciabilă, de vreo 35 de minute de mers cu tramvaiul. Ne grupam mai mulți colegi și tot drumul citeam cursurile și le repetam”.

S-a întreținut singur la facultate

Nici în anii facultății nu a avut parte de mai multe momente de relaxare, de distracție. Mai ales după ce regimul de la acea vreme a intervenit brutal și i-a adus familia de la un nivel material prosper la sapă de lemn. „Peste noapte părinții mei s-au trezit că le-a fost luat totul. Au rămas fără pămînt, fără animale. Le-au confiscat pînă și recolta pe care abia o aduseseră de pe cîmp. Atunci tata a venit la Iași. Ne-a pus în vedere și mie, și fratelui meu care era la Medicină Veterinară că nu ne mai poate ține în facultate și să ne căutăm un loc de muncă pentru a ne întreține”, spune doctorul Palade. Nu a renunțat, însă, la facultate. A căutat și a găsit imediat soluțiile de a se întreține singur. Evident, a trebuit să muncească și mai mult decît pînă atunci. Dar a reușit să aibă tot ce-i trebuie, ba chiar să mai rămînă și cu bani în buzunar. Pe tot parcursul facultății a reprezentat studenții în Senatul Universității, din anul IV a devenit președintele Asociației Studenților din UMF și membru în Consiliul Național al Uniunii Studenților din România. „Dar cel mai mult de cîștigat am avut pentru că am fost șeful Comisiei Sociale pe întreg Centrul Universitar Iași. Toate biletele de odihnă și tratament pentru studenții din Iași veneau la mine, eu le împărțeam. Atunci am cunoscut toată elita ieșeană. Dar cel mai mare avantaj l-am avut pentru că verificam toate cantinele și căminele studențești. Pe lîngă faptul că mîncam gratuit, primeam pentru această muncă și o indemnizație de 350 lei, care însemna destul de mult. Mai aveam și bursă, care consta în masă, cazare și abonamentul pe tramvai. Nu mai spun că din anul IV am devenit intern de cămin. Stăteam la infirmerie și asiguram asistența medicală a studenților din cămin. Pentru aceasta aveam casă și masă gratuite. Cartela o vindeam, așa că eram un student cu bani, invidiat de toți colegii. în primii doi ani de serviciu am avut mai puțini bani decît în facultate”, declară, amuzat.

A renunțat la cariera universitară

Pentru lucrarea de diplomă și-a ales să trateze o temă din Medicina Legală. Motivația acestei opțiuni este lesne de înțeles. în mod firesc, cursurile de Medicină legală i-au captivat pe toți studenții. „Mulți o plac, dar puțini vor să o practice. Exact așa s-a întîmplat și cu mine. Mi-am luat lucrarea pe această disciplină, dar am făcut-o din curiozitate. Profesorul care m-a îndrumat, însă, a fost foarte încîntat de ea și m-a oprit după terminarea facultății ca asistent al lui”, spune doctorul Palade. Dar după trei săptămîni cînd a realizat despre ce este vorba, nici nu a mai vrut să audă de Medicina legală. Mai ales că de cînd a început cariera universitară nu a mai avut o clipă de liniște. „Eram tot timpul stresat. Visam noaptea numai cadavre, aveam coșmaruri. Am participat la o expertiză criminalistică, unde s-a pus problema deshumării cadavrului a doua zi. Aceasta a fost picătura care a umplut paharul. Toată noaptea am stat și am meditat. Am ajuns la concluzia că această muncă nu este pentru mine. Eu am visat să salvez oameni, nu să disec cadavre, mi-am zis, și am decis atunci să abandonez munca de asistent universitar”. La numai trei săptămîni de la angajare a părăsit postul de asistent la facultate și a plecat la Bacău. Aici s-a angajat ca medic la Penitenciar, unde a profesat timp de trei ani. „Toți profesorii mei rîdeau de mine că mă duc doctor la hoți. Dar eu știam că așa sigur voi face specialitatea care îmi place”, declară doctorul Palade. în 1974 s-a prezentat la examenul de secundariat (rezidențiat) la specialitatea „Chirurgie generală” și a reușit.

A furat meseria de la renumiți chirurgi băcăuani

Ultimul an de secundariat a fost decisiv în formarea lui ca medic chirurg. L-a făcut în Spitalul Județean Bacău, după ce primii doi ani a trecut prin toate clinicile universitare din Iași. „La Bacău am avut șansa să găsesc o întreagă pleiadă de medici chirurgi renumiți: Rusu, Olinic, Popovici unu și Popovici doi, care formau o adevărată școală de chirurgie. Au fost oameni deosebiți. M-au acceptat în mijlocul lor fără nici o rezervă. Totuși, doctorul Popovici unu era mai distant, mai rece. Greu te apropiai de el. Dar cînd reușeai, însemna că l-ai cîștigat definitiv”, vorbește despre mentorii lui. în acea perioadă, Spitalul Județean abia se deschisese. Cînd se făcea o intervenție la stomac, toți medicii mergeau să o vadă. Cei mai mulți din cei care operau le explicau celor din jur toate mișcările, dar au fost și medici care nu dezvăluiau nimic. „De la doctorul Popovici unu trebuia să furi meseria, pentru că nu-ți spunea o vorbă. Eu, de fiecare dată, stăteam în spatele lui. Mă urcam pe o scăriță ca să-l urmăresc. întotdeauna mi-am dorit să-l imit. Avea o acuratețe, o finețe a gestului medical de invidiat. Cînd i-am ajutat pe toți la o operație, am făcut-o pentru a fura cîte ceva de la ei. Tot timpul eram interesat, de aceea eram solicitat de ei la operații mari și mă simțeam foarte fericit”, povestește cu admirație despre cei care l-au învățat meserie.

„Am procedat ca un croitor bun”

Imediat după ce a terminat secundariatul a fost aruncat în valuri și lăsat singur să înoate. A fost detașat la Spitalul Buhuși, care abia se deschisese, pentru o perioadă de șase luni ca să formeze echipa de chirurgi, dar, pînă la urmă, a stat aici mai bine de șapte ani. „A fost pentru mine o piatră de încercare. A fost destul de greu la început. Dar, cu timpul, am reușit să-mi fac o echipă bună. Aveam doi medici mai în vîrstă, cu experiență. Aceasta m-a determinat să fiu prudent, să-mi aleg bine cazurile. Mă sfătuiam de foarte multe ori cu foștii mei profesori înainte de a le aborda. Am recurs chiar și la sfaturile asistentelor. Mai ales în chirurgie trebuie să știi să te oprești la timp, să recunoști și să accepți că ești în dificultate. Este bine să ceri un sfat oricăruia din jur. Procedam ca un croitor bun. Măsuram de 10 ori și după aceea tăiam o dată”, afirmă doctorul Palade. încet, încet a cîștigat încrederea, respectul și considerația atît ale oficialităților cît și ale comunității. „Dacă aș fi fost doctor la mine în sat, nu aș fi fost atît de iubit. Primeam tot felul de cadouri și atenții de sărbători. Mi-au oferit în dar costume și cupoane de stofă oameni pe care nu i-am ajutat cu nimic. Oficialitățile au vrut să-mi facă și casă în Buhuși, numai să mă țină acolo”, relatează doctorul Palade.

în 1976, a fost numit șef de secție, dar a refuzat

Dar, în pofida demersurilor oficialităților buhușene, după șapte ani medicul pe care l-au vrut veșnic în mijlocul comunității lor a fost transferat la Spitalul Județean Bacău. „Era în februarie 1976. Țin minte că atunci s-a produs un accident colectiv, cu mai mulți morți pe Platforma de la Borzești. Atunci primul-secretar al județului, Ioan Bogdan Băluță, a pus problema rezervei de cadre la secția Chirurgie a Spitalului Județean. Așa am ajuns ca în aprilie să fiu transferat la Bacău, în vederea pregătirii mele ca șef de secție. Dar eu întotdeauna am fost realist. Eram cel mai tînăr, cu mai puțină experiență față de ceilalți colegi. Vreo patru dintre ei erau medici primari. Cu toate acestea am fost numit locțiitor de șef de secție. Nu am cîștigat nicio treaptă profesională sau vreo funcție fără concurs. Ar fi fost prima dată cînd se întîmpla. Am refuzat funcția”, declară medicul Palade.

A fost primul medic din județ care a aplicat o nouă metodă chirurgicală

Se poate spune, fără teama de a greși, că în domeniul chirurgiei generale, doctorul Vasile Palade este un pionier în aplicarea unor metode moderne. Este primul chirurg din județ care, în 1987, a implementat plase pentru corectarea defectelor parietale (în hernii, eventrații etc.). „Și în țară, puțini medici s-au încumetat să practice această metodă. în Bacău, timp de patru ani numai eu am pus plase. Toți aveau rețineri, dar m-au spijinit”, își aduce aminte doctorul Palade. Cu timpul, rezultatele noii metode chirurgicale au început să apară. Au fost făcute cunoscute și în țară și astfel au fost convinși și alți medici să o practice. Așa a ajuns secția Chirurgie a Spitalului Județean să fie considerată un centru unde se efectuează asemenea operații. Din 1987 și pînă în prezent, doctorul Vasile Palade a făcut nu mai puțin de 900 de implanturi de plasă.

Cu fiecare pacient decedat, medicul pierde ceva din el

în cei 28 de ani de meserie a operat peste 20.000 de oameni, exact cît numără populația orașului Buhuși. „Primesc telefoane din diferite colțuri ale țării, din străinătate. Aprecierile lor mă fac să mă simt dator. Pentru că reputația cea mai bună ți-o face pacientul. Vin la mine oameni necăjiți de la țară, îmi spun că nu au ce să-mi dea, dar îmi promit că îmi trimit tot satul la mine. Ce satisfacție mai mare, poți să-ți dorești?!”, exclamă. Dar, din păcate, a avut parte și de momente nefericite în plan profesional. „Am avut și eșecuri, am pierdut și cîțiva pacienți. Cînd te arunci într-o specialitate chirurgicală, îți asumi din capul locului și riscurile ei. Chiar dacă știi că bolnavul din fața ta nu are nici o șansă, ai datoria să încerci imposibilul. Pentru că nu se știe niciodată. Și apoi chirurgului i se întind în cadrul unei operații multe capcane. Din situații banale poți da peste complicații deosebite, care să se soldeze cu decesul pacientului, dacă nu ești suficient de prudent”, mai spune medicul Palade. Această experiență tristă a trăit-o pe propria-i piele. în perioada cît a fost șef de secție la Buhuși a fost pus în situația de a opera un prieten. Doctorul Palade l-a sfătuit să se adreseze altui medic, dar pacientul nu a vrut în ruptul capului să meargă la doctorul indicat. „Pînă la urmă am cedat insistențelor și l-am operat eu. Dar după cîteva ore a făcut șoc hemoragic. M-am consultat cu un anestezist din Bacău și acesta mi-a spus să-i fac transfuzie de sînge și să-l duc a doua zi la Bacău. Am făcut așa cum mi-a zis. Aceasta a fost o greșeală a mea fatală. Pînă a doua zi prietenul meu a murit. Am plîns ca un copil. Nu mă mai puteam opri. Mă simțeam vinovat. Am fost marcat de această tragedie multă vreme. Atunci m-am hotărît să nu mai operez niciodată un prieten sau o rudă. Chirurgul care se respectă ține cu sfințenie la acest lucru. Dar ești afectat nu numai de moartea prietenilor. Chiar dacă nu se vede pe față, cu fiecare bolnav pierdut, medicul chirurg pierde și o părticică din el. Aceasta îl împietrește. Nu există chirurg care să nu fi trecut printr-un asemenea stres”, declară.

„Succesul în chirurgie înseamnă și credința în Dumnezeu”

Dar, din fericire, numărul bolnavilor pe care nu i-a putut salva este extrem de mic. Aceasta, datorită exigenței față de sine însuși dar și unei încrederi nemărginite în Dumnezeu. „Pentru mine chirurgia este ca o religie. Trebuie să crezi în ea, altfel nu poți fi bun. Crezi din tot sufletul în Dumnezeu, atunci, cu siguranță, poți atinge performanța și ai speranța că vei reuși. în fiecare etapă de formare a mea am mers pe acest crez. Și trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu că, de la întîmplarea cu prietenul meu încoace, m-a păzit de necazuri în profesie. M-am străduit eu, dar și El m-a ferit de complicații. Și aceasta pentru că totdeauna cînd știi că deasupra ta este o forță în care crezi, ești liniștit că ai undeva un ocrotitor care veghează să nu ți se întîmple nimic rău, dar te determină și să te gîndești mereu că ai limitele tale. Vei ști atunci să te oprești la timp și să ai puterea să recunoști și să accepți că ești în dificultate. Astfel, vei avea tăria să chemi în ajutor pe oricine din jur”, mai spune. Nu este un bigot. Recunoaște, însă, că de cînd profesează l-a avut alături pe Dumnezeu care l-a protejat împotriva hipertrofiei profesionale. „Aceasta, în chirurgie, este foarte periculoasă, pentru că începi să-i tratezi de sus pe bolnavi și colegi. Dar această greșeală, mai devreme sau mai tîrziu, se răzbună pe tine. în chirurgie totdeauna trebuie să fii modest și prudent. Nici pe bolnav nu trebuie să-l euforizezi. Trebuie să-i dai de înțeles că nimic nu este perfect și atunci el va fi mai grijuliu”, este convins.

A fost mereu în preajma artiștilor de valoare

„Dacă rămîi sclavul profesiei tale, vei fi un limitat”, este deviza după care s-a condus mereu în viață. Așa că a căutat să fie prezent la orice eveniment cultural, ba, mai mult, a avut norocul să trăiască mulți ani printre oamenii de artă. „Am cunoscut de-a lungul vremii scriitori, muzicieni, filozofi, personalități ale culturii, de mare valoare. Am petrecut mult timp în preajma lui Andrei Pleșu, Horia Bernea, Gioni Răducanu, Ilie Boca, Mihai Chiuaru. Mă duceam la București și îmi plăcea enorm să stau în atelierul lui Horia Bernea. Era un om mai rece, mai distant decît ceilalți, dar l-am cîștigat și mi-a rămas prieten pe viață. Totdeauna îmi cerea sfatul cînd picta un nud. Nu arăta nimănui altcuiva ceea ce intenționa să picteze. Mă simțeam mic față de toți acești artiști, dar mi se umplea sufletul de satisfacția de a discuta cu ei. Prin ei am ajuns să iubesc arta, să o înțeleg. Am rămas prieteni cu toți, nu există sărbătoare să nu ne întîlnim”, afirmă doctorul Palade. A fost martorul și a participat la tot ce se întîmpla la Centrul de Cultură „Rosetti-Tescanu”-George Enescu din Tescani. „Acesta a fost pentru mine o a doua universitate. Aici veneau înainte de Revoluție tot felul de oameni de cultură. Nu am pierdut nici o tabără de pictură organizată la Tescani”, mai spune doctorul Palade. Grație prieteniei cu acești mari artiști, a devenit și un mic colecționar de obiecte de artă. Are sufrageria plină de tablouri, ale căror autori sînt prietenii și alți pictori de renume. Aici îi place să se refugieze la ore tîrzii din noapte, de fiecare dată după ce a încheiat o intervenție chirurgicală dificilă, pentru a medita și a-și rememora momentele care l-au îmbogățit spiritual.

A avut alături tot timpul familia

Dar renumitul medic băcăuan consideră că dacă nu ar fi avut alături de el familia, dacă aceasta nu l-ar fi înțeles, atunci cînd la miezul nopții ori la trei dimineața era chemat urgent la un caz, nu ar fi ajuns acum la performanțele pe care le deține. „Chirurgia cere sacrificii. Dacă familia chirurgului nu acceptă acest lucru, atunci se distruge totul. Eu am avut și am noroc de o soție, cu o personalitate puternică, foarte echilibrată, înțelegătoare, care a știut tot timpul ce vrea de la viață. Și ea a avut aceeași copilărie ca și a mea. Aceasta a ambiționat-o să învețe și să ajungă o farmacistă respectată, cunoscută. Ea este pionier în privatizarea farmaciilor din județ. Mi-a dăruit doi copii, doi băieți, cea mai de preț realizare pentru noi. Dăm societății doi oameni pe care poate să se bazeze oricînd”, ne spune, cu mîndrie, doctorul Palade. Dragoș, băiatul cel mare, este medic specialist ORL, asistent universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie Iași, doctor în științe medicale. Bogdan este farmacist principal, doctorand în farmacie. Ambii sînt căsătoriți, la casele lor. Părinții i-au crescut în același spirit în care s-au format și ei. „Cea mai bună investiție sînt copiii. De aceea am ținut să-i modelez așa cum am crezut că este mai bine. Am fost tot timpul rezervat cu ei. Nu le-am arătat pe față satisfacția succesului repurtat de ei. I-am ținut în șah, cerîndu-le mereu mai mult. Odată, unul dintre ei a avut o restanță. A fost singura dată cînd s-a întîmplat la copiii mei. Nu m-am arătat supărat. Nu l-am bătut, nu l-am jignit. Dar la jumătatea vacanței de vară, cînd a vrut să meargă la mare, nu i-am dat voie și am rămas ferm pe poziție pînă la final. De atunci nu a mai avut nici o restanță. Nu am intervenit pentru niciunul, niciodată. La început m-au judecat, dar acum îmi dau dreptate că am procedat așa și apreciază. I-am educat și în tradiția românească, să fie buni familiști, să-și iubească și să-și respecte soția, să cunune și să boteze. Zece facultăți să fi făcut, dacă ai educație de acasă cu aceea rămîi. Așa că am mulțumirea că las doi oameni de bază pentru societate”, declară, cu satisfacție, doctorul Palade.

Cîteva date biografice

S-a născut în luna mai 1945, în comuna Gugești, din județul Vaslui.
A urmat școala primară în comună, după care a intrat la Liceul din Huși. A continuat apoi ultimele două clase liceale la Iași, la Liceul „Costache Negruzzi”.
După absolvirea liceului, a fost student eminent la Facultatea de Medicină Veterinară, dar la care a renunțat după un an, pentru a da examen la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Iași, unde a intrat al 13-lea. în timpul facultății a fost un student de vîrf, dovadă fiind faptul că a fost președintele Asociației Studenților din UMF și reprezentantul acestora în Senatul universității. A fost, totodată, și șeful Comisiei sociale pe Centrul Universitar Iași și membru în Consiliul Național al Uniunii Asociației Studenților din România, unde erau 40 de studenți din toată țara.
în plan profesional, a fost mai întîi medic specialist iar din 1991, este medic primar. în 1999 și-a luat doctoratul în medicină cu teza „Modalități tehnice de tratare a defectelor parietale postoperatorii prin protezare cu plasă <>”.
Participă la peste 40 de congrese naționale și internaționale, cu lucrări și comunicări științifice. Este membru al Societății Americane de Chirurgie Laparoendoscopică, membru în Comitetul Național al Societății Române de Chirurgie, organism în care sînt 20 de medici din toată țara, șef al Comisiei de disciplină a Colegiului Județean al Medicilor.
Ca realizări materiale, a reușit să construiască o casă, care „înnobilează patrimoniul locativ și arhitectural al orașului Bacău”, și pe care le-a dat-o copiilor, o clinică la standarde mondiale și trei farmacii moderne.
Și nu în ultimul rînd trebuie să-i remarcăm activismul social, umanitar, în cadrul organizației „Clubul Leilor”, al cărei președinte a fost o perioadă. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!