Exodul urmașilor „căpșunarilor”

aflați la muncă în străinătate și s-au transferat la școli din Occident n dintre cei 73 de copii plecați după părinții lor anul trecut, doar patru s-au mai întors acasă n școala urmată în străinătate este echivalată în România, însă procedura este anevoiasă

Vreme de aproape doi ani, Cristina, Mihaela și Ionuț, trei copiii de 9, 11 și 16 ani, din Bacău, au fost crescuți de bunica lor dinspre mamă. Plecați unul după altul la muncă în Italia, părinții și-au pus speranțele în bătrîna femeie. I-au lăsat ceva bani, i-au pus în mînă cheile de la casă și duși au fost. Au mai dat un telefon, peste vreo trei zile, să spună că au ajuns bine și să întrebe de copii. în primele luni, telefonul suna cam o dată pe săptămînă, iar mandatele poștale prin care veneau, invariabil, cîte 300 de euro, soseau lunar. Imediat după plecarea părinților, fericiți că au scăpat de dojana mamei și de cureaua tatălui, care li se plimba peste spate ori de cîte ori făceau cîte o trăsnaie, copiii s-au pus pe zburdat. Nu au trecut, însă, trei săptămîni și Cristina, fata cea mică, a început să se scape pe ea noaptea, în pat. Degeaba a încercat bunica s-o certe, să-i spună că nu-i frumos să mai facă lucrul ăsta la vîrsta ei, fetița nu-și revenea
și pace.
Nu a durat mult și a început să îi facă probleme și băiatul. Din tînărul cuminte și așezat care era pînă atunci, Ionuț a început să fure sistematic bani din casă, să plece noaptea fără să spună nimănui și să se întoarcă doar spre dimineață. Degeaba încerca bătrîna să se plîngă, atunci cînd primea telefon din Italia, de greutățile pe care i le fac copiii. Tot ea era mai mereu certată, că a uitat să țină în frîu un copil. De cîteva zile, însă, bătrîna răsuflă liniștită. Venită acasă împreună cu soțul, de sărbători, fata sa și-a luat și copiii cu ea cînd s-a întors înapoi în Italia. „Să și-i crească, așa cum ‘or ști! Mi-e mi-au scos peri albi. Bine că pot să îmi văd și eu acum, liniștită, de bătrînețile mele”, spune ușurată, bătrîna.

Aproape o sută de copii din Bacău se înscriu, anual, la școli în străinătate

Cazul celor trei copii care de la începutul acestui an își fac școala în Italia nu este singular. Numai în ultimii patru, ani aproape 400 de copii și-au urmat părinții aflați la muncă în străinătate și s-au transferat la școli din Occident. Inspectorul școlar general adjunct Brîndușa Popescu spune că, odată plecați în străinătate, acești copii nu se mai întorc în țară prea curînd. „Anul trecut, spre exemplu, la nivelul județului, am avut 73 de copii care au plecat împreună cu părinții în străinătate. Asta în vreme ce numărul cererilor de reînscriere la școală, venite din partea copiilor care au studiat, pentru o vreme, în școli de prin alte țări, nu fost mai mare de patru”, explică Brîndușa Popescu. Procedurile de reînscriere la cursuri în școlile de la noi sînt sufocate de birocrație, fiind necesar, în acest sens, chiar și acordul Ministerului Educației și Cercetării. „Sînt comparate programele analitice, iar materia care a fost predată în școlile din alte țări este recunoscută și în România. în cel mai rău caz, vor trebui date niște examene de diferență, însă, în afară de aceasta, probleme prea mari nu sînt în echivalarea studiilor”, explică și inspectorul școlar general adjunct Mirela Berza.

Plecarea lîngă părinți, cea mai bună soluție pentru copii

Puțini sînt copiii care, odată înscriși la o altă școală, nu fac față cu brio cerințelor pe care le au în noua unitate de învățămînt. Marea lor majoritate dau dovadă de cunoștințe teoretice cu mult peste cele pe care le dețin noii lor colegi, iar limba țării de adopție o învață foarte ușor. în opina inspectorului Popescu, faptul că acești copii vor trăi, după plecarea din țară, lîngă părinți, este benefic pentru dezvoltarea lor. „Mai rău ar fi fost dacă ar fi rămas în țară singuri sau în grija unor bunici. Mulți dintre cei care primeau bani ceva mai mulți de la părinții aflați la lucru în străinătate se dovedeau a fi din ce în ce mai greu de strunit, de către cei cărora le-au fost lăsați în grijă. Am avut ocazia să asist la scene terifiante, în care erau implicați copii cu părinții plecați la lucru în străinătate. Am văzut cu ochii mei cum un adolescent și-a dus odată mînă la buzunar și a scos un pumn de mărunțiș, pe care l-a aruncat în coșul de gunoi. «Dacă vreți bani, duceți-vă și-i culegeți!», le-a spus el colegilor care asistau la această scenă”, ne-a mărturisit Brîndușa Popescu. în opinia sa, pentru a îndrepta un copil care a ajuns pînă aici este nevoie de extrem de multă muncă educativă, iar cei care pot face cel mai bine acest lucru sînt părinții. De aceeași părere este și psihologul Rucsanda Iosipescu, directorul Centrului Județean de Asistență Psihopedagogică Bacău. „Pentru părinții care au un loc de muncă în străinătate este preferabil să își ia copiii cu ei, decît să îi lase acasă, în grija unui membru din familie, oricît ar fi acesta de apropiat. Un copil se dezvoltă cu totul altfel, dacă este în preajma unui părinte”, conchide Rucsanda Iosipescu. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!