Balkan Petroleum a renunțat la administratorul V&V de la Rafo

Noul administrator unic al societății Rafo Onești este, din această lună, Bogdan Lucian Sălăjan, numit de acționarul majoritar Balkan Petroleum (BkP) după ce acesta a renunțat la serviciile firmei V&V București. Anunțul a fost făcut într-o notificare trimisă pieței de capital și făcută publică la Bursa de Valori București marți, 21 februarie, seara. Notificarea este semnată, în numele BkP, de Marian Alexandru Iancu, președintele companiei, care susține că pe 7 februarie a fost ținută, la Rafo, adunarea generală a acționarilor. „Adunarea, în care BkP deține 97,94% din voturi – se arată în notificare – a hotărît angajarea răspunderii administratorului unic V&V Trading Company pentru prejudicii în sumă de 122 de milioane de dolari aduse Rafo și acționarului majoritar”.

Decizia BkP se înscrie între hotărîrile ciudate luate în ultimul timp cu privire la Rafo, după ce între BkP și Calder A Internațional a început un adevărat război cu privire la paternitatea pachetului majoritar de acțiuni, pe care îl revendică amîndouă. Compania Balkan Petroleum a lansat convocatorul pentru adunarea generală a acționarilor la începutul anului. Convocarea era pentru 7 februarie și propunea să se analizeze îndeplinirea de către administratorul unic, V&V Trading Campany, a obligațiilor legale față de Rafo și de Balkan Petroleum și exercitarea atribuțiilor specifice funcției de executor judecătoresc de către reprezentantul administratorului unic V&V Trading Company în ședința AGA de la Rafo care nu s-a mai putut ține în decembrie anul trecut. Dar și a modului în care reprezentantul V&V Trading Company a obstrucționat exercitarea dreptului de vot al acționarului majoritar Balkan Petroleum Ltd, favorizînd interesele unei terțe societăți, în care este interesat, în mo direct sau indirect. De asemenea, se propunea analiza prejudiciilor cauzate Rafo și BkP de V&V Trading Company prin exercitarea abuzivă a prerogativelor de administrator unic în cadrul ședinței AGA din decembrie.

Războiul comunicatelor

Lupta dintre BkP și Calder a început, pe față, în momentul în care Calder a solicitat în instanță ca într-o adunare a acționarilor de la Rafo, din luna decembrie, BkP să nu mai aibă drept de vot. Instanța i-a dat cîștig de cauză, dar ulterior BkP a cerut repunerea în drepturi și a convocat adunarea din februarie. Războiul comunicatelor a continuat, fiecare dintre cele două companii susținînd că actele celeilalte sînt ilegale, că adunările convocate nu puteau avea loc. între timp, un rprzentant al calder, Uri Bider, a venit la rafo și a promis preluarea acesteia, pentru a-i achita datoriile și pentru a o moderniza. Cu circa o săptămînă în urmă, Bider a organizat o conferință de presă la București, tot în legătură cu intențiile sale față de Rafo, în care a scos în evidență din nou încrîncenarea cu care această companie, ca și Balkan Petroleum, ține de societatea din Onești. Cei de la Calder au avut discuții și la Ministerul de Finanțe, cu zece zile în urmă, de unde au plecat convinși că statul român este de acord să se găsească o soluție de recuperare a datoriilor Rafo.

Calder promite achitartea datoriilor Rafo

Oricum at fi, problema cea mare rămîne divergența apărută între Calder și BkP, a doua fiind cea care i-a vîndut, anul trecut, celei dintîi pachetul majoritar de acțiuni. BkP a cerut, însă, rezilierea contractului de vînzare încheiat în anul 2005, pentru 97% din acțiunile Rafo, dar Calder nu acceptă această variantă. Compania spune că și-a plătit la timp obligațiile și vrea drepturile ei. Calder a făcut plata acțiunilor, dar statul român nu a aprobat transferul de proprietate. Statul a cerut, acum, un audit asupra situației Calder, iar compania a cerut eșalonarea plății datoriilor istorice, cu un avans de 15 – 20% și cu rate ulterioare întinse pe 72 de luni, pentru o datorie de 6.000 de miliarde de lei vechi. Uri Bider a spus, la conferința de presă, că președintel BkP, Marian Iancu i-a cerut alți bani, 20 – 35 de milioane de dolari, peste ce s-a plătit. Calder va plăti – a fost concluzia – dar numai ce a rămas de plătit, după 65 de milioane de dolari dați pe creanțele Faber Trade și VGB, plus 11 milioane o datorie către compania Glencore, furnizorul de țiței la Rafo. Restul de plată înseamnă 14 milioane de dolari. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!