Lecția de Limba română

Jocul de cuvinte

* Resurse expresive ale limbii la nivelul structurii morfematice

Motto: „Doamne, Tu Te ții de glume?/ Nu ne vezi mizeria?/ Pentru ce-ai lăsat pe lume/ Geruri ca-n Siberia?”
(G. Topârceanu)

Cele mai multe efecte expresive le întîlnim la nivelul structurii lexico-semantice, atît în textele literare, cît și în vorbirea curentă. La Creangă, de pildă, se întîlnesc în „Amintiri”, cînd vrea să-l prezinte pe Pavăl ciubotariul, gazda sa de la Folticeni: „Robotind zi și noapte, pe cuptior, între șanuri, calupuri, astrăgaci, diclici și alte custuri tăioase”, într-o înșirare lungă de cuvinte numită „hiponimică” de esteticieni. Tot în textele lui Creangă se folosesc diferențiat sinonimele: „bordei”, „palat”, „casă”, în contextul unui basm: „un bordei ca vai de el”, „de la casa aceluia… până la palatul împăratului”, care servesc astfel necesitatea de expresivitate prin funcția lor caracteriologică, pe lîngă cea de precizie.
Mult mai expresivă este folosirea adecvată a unui lexic diferențiat funcțional stilistic, cu sensuri îmbogățite prin diferite procedee figurative ca: „metafora” (o comparație prescurtată); „are o sănătate de fier”, „Merge pe firul apei la vale”; sau ruda sa, „metonimia” (exprimată în termeni de vecinătate), conținutul exprimat prin obiect („N-am băut decât două pahare”), produsul prin locul de unde provine („a băut o sticlă de Cotnari”), sau opera prin numele autorului („un Luchian este de vînzare”).
Asemănătoare metonimiei prin transferul semantic este sinecdoca, figură care realizează o schimbare în extensiunea logică a cuvîntului, înlocuind un cuvînt prin altul cu extensiune diferită: partea pentru întreg („mi-am găsit un acoperiș”), sau întregul prin parte („a intrat turcul în țară”); sau un nume propriu pentru un nume comun („începi să semeni cu un Dinu Păturică”). Tot astfel și eufemismul (îndulcirea unor termeni cu sens jignitor): „venerabil – bătrîn”, „nemanierat – bădăran”; sau ironia (printr-un cuvînt cu sens exact contrariu): „deșteptul de senator”, „Tănase avea un nas mititel”; și hiperbola (prezentarea prin exagerare a unui sens): „moare de plictiseală”, „se topește de dor”, „îi atârnă viața de un fir de păr” etc.
Chiar și între sensurile cuvintelor pot exista unele relații semantice. Ca de pildă incompatibilitatea semantică (sensurile a două unități lexicale cu indici semantici contrarii): frate și soră # frați, mamă și tată # părinți, negru și alb # culori; ca și oximoronul (un aspect mai rafinat al incompatibilității semantice): „gerul frige”, „cadavru viu”, „fericire amară”, „aurul negru”.
Mai des folosite, atît în textele literare cît și în vorbirea curentă, sînt mijloacele de expresie a umorului și satirei: jocul de cuvinte, unitățile nelogice, paradoxul etc., ca în „Amintirile” lui Creangă: „Mai bună minte avea Mirăuță din Grumăzești, care umbla trela-lela, în puterea iernei, pe la tărăbi, întrebînd: ba teacă de cosor, ba căpestre de purici, ba cuie de la corabia lui Noe, ba fragi și căpșuni…” care exprimă legături nelogice, chiar absurde, contrazic realitatea și, în consecință, provoacă haz. Uneori, comunicarea este intenționat absurdă, ca în textele lui Urmuz: „Ismail nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5 dimineața rătăcind în zig-zag pe Strada Arionoiaiei, însoțit fiind de un viezure de care se afla strîns legat cu odgon de vapor și pe care în timpul nopții îl mănîncă crud și viu, după ce mai întîi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămîie…”. Dar și în textele lui Topârceanu, în „Strofe de iarnă” – ca să fim în ton cu vremea de afară: „Doamne, Tu Te ții de glume? / Nu ne vezi mizeria? / Pentru ce-ai lăsat pe lume / Geruri ca-n Siberia? // Nu e chip de dimineață / Să mai bați trotoarele / Că-ntr-o clipă îți îngheață / Nasul și picioarele! // Casele sunt izolate: / Sobele și vetrele / Stau cu gurile căscate… / Ger de crapă pietrele!” („Parodii originale”); unde umorul împletit cu ironia sînt folosite cu vădită intenție de a da expresivitate stilistică prin cuvinte obișnuite, dar și prin ritm și rimă surprinzătoare. (Prof. Marin COSMESCU)puțină lămîie…”. Dar și în textele lui Topârceanu, în „Strof

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!