Fără prejudecăți

A sconta viitorul

Băncile românești și-au anunțat intenția de a micșora rata dobînzilor percepute la credite și, totodată, de a mări procentele dobînzilor acordate la depozitele constituite de persoanele fizice, astfel încît acestea să acopere nivelul inflației și să mai lase ceva mărunțiș prin buzunarele clienților. Disponibilitățile bancherilor de a-și diversifica și optimiza pachetele de servicii pe fondul unei evidente relaxări procedurale sînt de-a dreptul imprevizibile și surprinzătoare încît te pun realmente pe gînduri, făcîndu-te să te întrebi: oare ce s-ar putea ascunde în spatele lor? Dar interesul are mii de fețe, astfel că ne este imposibil să le citim pe toate.
De ce îmi pun toate aceste întrebări? Mă tot sîcîie, în ultimul timp, un gînd nebun: acela de a-mi cumpăra un autoturism cu plata cash. Dar intenția nu e totuna cu posibilitățile bugetare personale. No problem!, sar băncile. în 24 de ore poți avea banii trebuitori. O cerere, o semnătură, o ștampilă pe o adeverință și treaba-i rezolvată; îți punem valuta-n palmă și după aceia ai tot timpul să-ți plătești datoria. Vrei casă, bunuri de folosință îndelungată? La fel, sîntem alături de tine după regula „clientul nostru, stăpînul nostru”…
întîmplarea parcă m-aștepta la cotitură spre a-mi sări în ajutor: zilele trecute găsesc în cutia poștală mai multe exemplare tipizate purtînd embleme ale unor prestigioase bănci, de tradiție. Oferte generoase: credite pentru investiții imobiliare, pentru nevoi personale, pentru autoturisme. Avantaje multiple: fără garanți, fără avans, poliță de asigurare de viață oferită gratuit, cumularea veniturilor familiei etc. Le parcurg cu înfrigurare. După ce mă dumiresc, prima întrebare care mă încearcă este una de surpriză: cu atîta avantaje , banca cu ce mai rămîne. Unde-i e „cașcavalul”? Ori și-a extins profilul și în cel de societate de binefaceri? Ceea ce nu-mi prea vine să cred. De unde atîta culanță? Așa că iau documentele la puricat și, în scurt timp, mă cam dumiresc în legătură cu costul total al creditului: aproape dublu, față de valoarea lui inițială. Dacă adăugăm comisioanele pentru analiza documentației de credit și de acordare, mai c-am ajuns la paritate. Nu-i de mine, îmi spun, nu am bani cu care să arunc în cîini, așa că trec la alte oferte promovate pe internet de un sait specializat. Toate mă lămuresc în același fel: distracția costă, așa că stai cuminte. Stau. în fond, se poate și fără. Doar s-a demonstrat că se poate trăi și fără autoturism proprietate personală, și fără casă – stai cu chirie-, și fără mîncare. Toate aceste trebuințe ni le rezolvă, în ultimă instanță, alții: transportul în comun, așezămintele sociale, cantina de ajutor popular. Bruma de bani pe care o încasezi lunar, din salariul minim pe economie, din pensie ori din ajutorul de șomaj o poți astfel economisi prin consemnarea la bancă. Și uite-așa, din debitor devii creditor, numai că regulile dobînzilor acționează invers. Plus că onor guvernanții și-au luat (de fapt, ne iau) încă o „parte a leului” prin întremarea substanțială a impozitului perceput pe dobînda la depozit. în tot acest lanț al cauzalităților riști să te împotmolești ca într-o pînză de păianjen. Victimă a dorinței de profit. „A sconta viitorul e lesne, și cămătarul cel mai facil e timpul” (l-am citat pe Eminescu). Devenit sclav al dorinței de a avea, dar și al neputinței de a-ți permite, riști să cazi în plasa promisiunilor atrăgătoare. Dulci făgăduințe, periculoase capcane!
Dar, cu sau fără mine, afacerile merg mai departe. Prosperă. Atracția imediată și decontul în timp construiesc lumea de consum în care trăim. Pentru a nu avea surprize nedorite și a risca cine știe ce impact, este bine să nu ne facem prea multe calcule. Pentru astea au fost inventați contabilii. Partea leului oricum o plătim. Doar banul a fost făcut pentru a circula… (Florin DUNĂREANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!