Alegi pînă culegi

Ștefan RADU

încep să am mari îndoieli referitoare la zicerea lui Winston Churchill despre democrație. El susținea că în pofida imperfecțiunilor ei, este cel mai bun sistem care există. Ori cunoștințele sale erau extrem de limitate (ceea ce mă îndoiesc), ori a exprimat interesul său pentru un set de valori care i-a asigurat poziția publică atît de importantă. Timp de o săptămînă am trăit într-o zonă a lumii unde partidele sînt interzise, iar despre alegeri nici nu poate fi vorba. O federație extrem de bine organizată, în mijlocul deșertului, unde globalizarea este o stare de fapt, nu o noțiune socio-filozofică. Fiecare respectă regulile, își vede de responsabilitățile sale, muncește, se distrează, se roagă la Dumnezeu, se bucură de familia lui, își crește copiii și are siguranța că ziua de mîine va fi mai bună decît cea de astăzi. Cei care conduc își știu foarte bine îndatoririle, au grijă de cei pe care îi păstoresc și se supun – practic – acelorași legi precum restul cetățenilor. De altfel, termenul cetățean este foarte răspîndit și respectat. Am văzut o țară bogată, unde se construiește într-un ritm infernal, unde tehnologia de ultimă ora este la îndemîna fiecărui copil, unde numărul turiștilor (într-un an) este de șapte ori mai mare decît populația autohtonă, unde imigranți asiatici, americani, europeni sau africani își păstrează identitatea culturală și religioasă. Și totuși nu există alegeri democratice, nu există parlament, nu se cunoaște noțiunea de campanie electorală. Poate de aceea oamenii nu sînt trași pe sfoară cu promisiuni politicianiste, nu trăiesc dezamăgirea de a alege fel de fel de imbecili și incompetenți în funcții publice și nici nu se simt păcăliți în sentimentele lor.

Revenit pe meleagurile natale am redescoperit bîlciul de cea mai proastă calitate. Națiunea caută răspunsuri chinuitoare: pleacă sau nu pleacă Năstase la conservatori? Și care este problema? Nu ne va mai fi foame dacă dispare un asemenea personaj de pe scena politică? Sute de pagini în ziare și zeci de ore la televiziuni sînt alocate dezbaterilor despre lucruri inutile sau chiar diversioniste. în acest timp nu ni se explică de ce plătim refacerea anuală a unei caricaturi de autostradă, de ce mor pensionarii stînd la coadă prin farmacii, de ce numărul infracțiunilor cu violență crește de la o lună la alta. Am acceptat, tacit, că politica este un spectacol, un interminabil șir de minciuni și promisiuni imposibile care accentuează starea de nemulțumire generală. Noi, electorii, nu am învățat regulile jocului. Alegem candidații frumoși, guralivi, simpatici sau oricum altcumva decît competenți. Un primar nu mă interesează cît de frumos este sau cîte neveste a avut; important este să asigure comunității pe care o administrează o viață mai bună și mai sigură. Strategiile simple sînt și cele necesare: mai puține hoții (chiar deloc, dacă se poate), drumuri mai bune, hrană și locuințe, acces la educație, justiție, muncă plătită corect, respect față de oameni. Restul – globalizare, integrare, strategii zonale și mondiale – vine de la sine. Un stat – oricît de bine ar fi „desenat” de politologi, sociologi sau ideologi – nu există fără adevărații oameni de stat care își înțeleg responsabilitatea și își asumă sacrificiu pentru binele general. Cu sau fără democrație…umos este sau cîte neveste a avut; important este să asigure comunității pe care o administrează o viață mai bună și

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!