Fără prejudecăți

Pretenții europene și maniere balcanice

Mihai BUZNEA

Angajată pe turnanta finală a cursei contracronometru pentru accederea în Uniunea Europeană, țara noastră se străduie din răsputeri să-și adjudece poziții fruntașe măcar la cîteva dintre criteriile de aderare. Nu contează care; numai să fie ceva! Astfel, cam tot ce e rău pe la alții vine să ne blagoslovească pe noi. Studii europene ale căror concluzii se situează în afara oricăror suspiciuni de contrafacere au stabilit că în România incidența fumatului este printre cele dintîi de pe continentul nostru: peste 50 la sută la bărbați și în jur de 18 la sută la femei; la un singur fumător care reușește să scape de acest viciu apar alți patru care se agață de el cu nădejde. în ce privește „vîrsta de pornire”, aceasta se situează pe la 15 ani. Frecvența este mai ridicată în mediile lipsite de educație și cele cu pregătire școlară precară. Fumatul favorizează apariția și instalarea unor boli incurabile sau greu tratabile, precum tabagismul, astmul bronșic, edemul pulmonar, afecțiuni ale traheei și stomacului, gingivite, boli coronariene, arterite. S-au constatat leziuni la nivelul creierului și diminuarea capacităților intelectuale și fizice. în cazul gravidelor, efectele nocive asupra fătului pot fi de-a dreptul dezastruoase, cu malformații și afecțiuni ce-l vor marca toată viața.
Toate acestea se cunosc foarte bine și, la urma-urmei, fiecare e liber să-și ofere orice plăcere și-o dorește, indiferent de costurile ei. De gustibus non disputandum. Sau, pe românește: fumați? Vă privește! Dar nu ne intoxicați și pe noi! Știut fiind că fumatul pasiv e cam de trei ori mai nociv decît cel activ. Se fumează orice: cu filtru și fără, scumpe și ieftine, parfumate și grețoase, românești și străine. Fum să iasă, nu contează de care. Un bir pe venit și pe sănătate, asumat de bună-voie. E spiritul epocii. Reclamele la țigări se fac pe panouri uriașe, dar avertizările asupra efectelor lor dăunătoare sînt scrise cu litere invizibile ochiului liber. Exact ca în rețeta de preparare a salamului de Sibiu: carne în proporții egale – un cal, un pui…
Ajunși la respectiva constatare, e momentul să punem un alt punct pe „i”: de ce trebuie să-i suportăm pe cei care ne agresează clipă de clipă cu păcatul lor ispititor? Cine și ce anume le dă acest drept? O lege adoptată în urmă cu vreo trei ani de zile și despre care se afirmă că are prevederi în cei mai stricți termeni europeni, s-a dorit a deveni bau-bau-l celor împătimiți la „iarba dracului”. Falsă iluzie pentru optimiști! Mai întîi, pentru că la noi legile sînt făcute pentru a nu fi respectate. în al doilea rînd, pentru că pe cei cărora li se adresează nu-i doare nici în cot de ce cred, gîndesc și doresc ceilalți. în sfîrșit, pentru că nu s-a creat logistica necesară aplicării. Cu alte cuvinte, legea e „fumată” cu voluptate și în disprețul public. Cît despre maniere, chiar că nu mai ai ce spune; ele sînt sublime, dar lipsesc cu desăvîrșire. Decorul stradal (băcăuan și de pretutindeni) e invadat de indivizi care trag cu sete din țigările în care-și caută evadarea și plăcerea. Beneficiind din plin de egalitatea în drepturi cu bărbații, puștoaice cu caș la gură, dar și matroane cu vîrste matusalemice pufăie cu (diz)grație, precum coșurile anticelor locomotive hrănite cu cărbuni. Adierile de primăvară au gust și miros de tutun. Orașul e asediat de viciu, e sub dominația lui. Trotuarele sînt tapetate cu ornamente de chiștoace asezonate cu flaimucuri alburii; din balcoanele blocurilor plouă cu mucuri de țigări, iar prin ferestrele deschise năvălesc nori de fum. La piață, vînzătorul de cartofi ori cel de legume-fructe te-mproașcă cu vălătuci grețoși de fum în timp ce-ți cîntărește marfa, iar în ușile multor magazine te întîmpină aceleași marei alb-albăstrii cu mirosurile lor iritante și incitante.
Ca la noi, la nimeni! Prin cele străinătăți prin care am avut parte să ajung, cataclismului cu pricina i s-a pus căpăstru; cu campanii de educare și avertizare asupra consecințelor, cu amenzi usturătoare; dar și cu amenajări speciale în care ai posibilitatea de a-ți domoli
elanul tabagic: acele binecunoscute și foarte bine venite locuri de fumat; un spațiu al fumătorilor, cu cîteva bănci și scaune, cu cîteva măsuțe dotate cu scrumiere, în decor floral și aerisit. Simplu și „la mintea cocoșului”. Iar pe străzi fumatul e declarat strict interzis și este interpretat ca un atentat la moralitate. Cine nu se conformează, plătește. La noi, singurul care plătește suferind ponoasele este nefumătorul. Bravos națiune, halal să-ți fie! Cu așa maniere balcanice mai că-ți vine să-ți aprinzi o țigară! Fumînd-o, nu-mi fac nădejde că voi scăpa curînd, sau vreodată, de asaltul agresiv al celor posedați de năravul autootrăvirii. Și rămîn, vreau, nu vreau, la zicala: „bea, Grigore, agheazmă!”atare, e

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!