Paznicul discret al democrației

Ștefan RADU

Niciunde și nicicînd, serviciile secrete nu s-au numărat printre instituțiile sufocate de iubirea publicului larg. Admirate – poate – sau provocante de intense curiozități și speculații, aceste structuri informative s-au dovedit – încă din cele mai vechi timpuri – indispensabile pentru oricare sistem statal ce a dorit ordine, stabilitate și bunăstare. în același timp, ele au fost afectate de „bolile” ce au atins omenire în anumite momente. Democrația l-a adus pe Hitler la putere în Germania, voința populară l-a propulsat pe Franco în Spania, iar despre America Latină încă nu s-a spus totul. în asemenea conjuncturi, serviciile secrete au „derapat” către forme aberante. CEKA sovietică sau Securitatea lui Gheorghiu Dej au lăsat răni adînci în memoria națiunilor oprimate. Asta demonstrează că instituțiile informative ale statului nu sînt diferite de societatea în care acționează, nu au o „viață” autonomă, separată. Comportamentul lor este democratic în măsura în care societatea, în ansamblul ei, este fidelă principiilor democratice. Cum ar fi putut Gestapoul lui Hitler să lupte pentru libertățile individului cîtă vreme direcția impusă, prin vot liber și universal, era contrarie?! în final, trebuie să acceptăm că serviciile secrete au chipul și comportamentul clasei politice pe care o promovăm noi, alegătorii, la fiecare scrutin democratic.
Ultimele săptămîni au fost marcate de intense dezbateri referitoare la funcționarea (prezentă și viitoare) și organizarea acestor instituții publice, însă cu activitate discretă. Nu poți cere unui serviciu de informații să-și desfășoare activitatea în parcul public, la vedere. Cît de corectă sau de periculoasă este evoluția unei asemenea structuri rămîne o întrebare la care cu greu se poate răspunde. Mai întîi, cred că este nevoie să ne lămurim opțiunile. Este necesară organizarea unor structuri informative naționale? Avem nevoie de specialiști care să apere, cu discreție și eficiență, valorile acestei țări? întrebările par retorice, însă cred că ele se nasc tocmaiu din patima cu care se discută despre actualele servicii secrete din România. în majoritatea cazurilor, abordarea subiectului este negativă. Se presupune, din start, că democrația este amenințată tocmai de asemenea instituții! însă aceste servicii sînt plătite de contribuabili, sînt înființate de Parlamentul democratic ales și au misiuni stabilite chiar de cei trimiși la putere de majoritatea românilor. Atunci de unde apare această suspiciune și adversitate? Cel puțin în ultimii ani nu au existat scandaluri în care să fie implicate secții sau structuri ale serviciilor informative. Mai mult chiar: din spusele președintelui Băsescu rezultă că aportul ofițerilor de informații în instrumentarea unor dificile cazuri de corupție a fost hotărîtor. Să nu uităm că în urmă cu un an, în criza jurnaliștilor răpiți în Irak, ni s-a sugerat că soluția a fost găsită chiar de aceste servicii secrete. Despre succesul respectiv nu s-a scris prea mult. Ba chiar au fost destui aceia care au încercat să transforme totul într-un eșec! Ar fi fost mai bine să aducem acasă niște cadavre?…
Sîntem sau nu sîntem dispuși să acceptăm existența unor instituții specializate în culegerea de informații și valorificarea acestora în favoarea intereselor naționale? Dacă răaspunsul este DA (cum pare a fi logic), atunci se cuvine să acceptăm și respectul (nu neapărat iubirea!) față de aceste structuri pe care chiar noi le-am înființat. Ele pot fi competente sau incompetente, în funcție de cine le conduce și cine le comandă (există o diferență între cele două verbe…). Periculoase devin doar atunci cînd însuși sistemul politic este periculos pentru națiune. Nu serviciile fac dintr-un președinte democrat un dictator, împotriva voinței acestuia! Nu ofițerii de informații limitează drepturile individului, ci codul de legi aprobate în Parlament, la vedere, de către deputații și senatorii pe care i-am trimis să ne reprezinte în fruntea țării. Iar dacă sesizăm pericole la adresa libertăților individuale, atunci trebuie trași la răspundere cei care modelează sistemul prin decizii guvernamentale, strategii și programe. Serviciile secrete execută ce le comandă puterea democrată și legile emise prin voința reprezentanților poporului. Așa cum spuneam, ele au chipul și comportamentul sistemului pentru că – la urma urmei – li s-a rezervat rolul de paznic discret al averii naționale (economice, identitare, culturale, materiale, energetice etc.). Dacă nu-i dăm de mîncare, măcar să nu-l ciomăgim…KA sovietică sau Securitat

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!