Gala Star 2006

Teatrul trebuie să stea de vorbă cu oamenii

Vasile PRUTEANU

Actorul adevărat nu e un cățel care face ghidușii de dragul publicului. El știe că oamenii vin la teatru ca să afle ceva despre ei. Pentru asta trăiește, își consumă existența la foc foarte tare, suferă și înțelege că este trăit de timpurile care se fac singure, dar le face și el. Nu trăiește el lumea, ci lumea îl trăiește pe el. Fiecare personaj e o lume, dar nu a lui, el e obligat s-o facă să fie a sa și a noastră. Cum va realiza asta, e treaba lui. Ține cont doar de faptul că „arta are valoare numai în măsura în care îmbogățește cea mai importantă dintre arte – arta de a trăi” (Bertholt Brecht). Iată suficiente motive pentru a urmări cu sufletul la gură „Gala Star 2006”, al cărei debut s-a consumat aseară la Teatrul Bacovia. Aceasta ne va ține sub sceptrul emoției timp de șapte zile. Nume sonore ca Maia Morgenstein, Marcel Iureș, Ilie Gheorghe, Horațiu Mălăiele, Radu Gheorghe, Răzvan Vasilescu, Valeria Cociaș, dar și altele în curs de afirmare ne vor arăta care sînt tendințele în teatrul contemporan, ce s-a schimbat în stilurile de interpretare, dacă s-a pășit dincolo de manierele Stanislavski, Brecht, Ionescu, Becket sau nu, dacă teatrul este puternic ancorat în tensiunile și angoasele lumii contemporane.
Acest eveniment de rezonanță națională a început sub semnul schimbării de direcție survenită în Teatrul Bacovia. S-au abandonat lentoarea și mediocritatea selecției repertoriale și (în bună măsură) lipsa de inspirație regizorală, cu consecințe directe în provincializarea accentuată a instituției și în realizarea unor spectacole de multe ori obositoare, terne și cu valoare îndoielnică. Teatrul Bacovia trebuia scos din „amorțirea” plăcută în care s-a complăcut timp de peste 20 de ani. începînd cu spectacolele „Casa Bernardei Alba” și „Auto” s-au experimentat cu succes noi și moderne formule de teatru, care i-au surprins și pe spectatori și pe critici. Tînăra echipă managerială adulmecase, deja, tendințele, căutările și convulsiile teatrului european și încerca să conjuge sincretic verbul cu muzica, dansul cu sugestia de antefață a unei violențe conținute și șocantă într-o „societate de consum”, care încet dar sigur „consumă” și ființa umană.
S-a spus pe bună dreptate că „scena teatrală se prezintă ca un dublu al lumii, că teatrul trebuie să stea de vorbă cu oamenii”. Asta incită la o nouă întrebare: vocația de azi a teatrului este aceea de a fi rezistent la răul și evoluția socială sau o sugativă a epocii, absorbind binele și răul la un loc. Cred că și una și alta. Ar fi riscant ca teatrul să se retragă în „citadela” artei pentru că s-ar autoizola de lume, dar și cufundarea completă în aceasta i-ar anestezia orice capacitate de contestație. Răspunsul care se impune e „VIAȚA”. Pentru a o obține pe scenă, actorul trebuie să gestioneze întreaga complexitate a raporturilor dintre corp, imagine și mișcare, dintre cuvinte și expresivitate. „Viața” e la încrucișare de drumuri și rari sînt cei care, ca și Oedip, știu să descopere răspunsul la marea întrebare a Sfinxului. Actorul este, însă, obligat să o facă. Am convingerea că vedetele invitate la „Gala Star 2006”, ca și actorii în concurs, vor oferi răspunsuri vibrante la interogațiile lumii noastre. Textele dramatice asumate în repertoriile lor sînt diversificate și incitante, încît sînt convins că vor face dovada că ne aflăm la o epocă de răscruce: să te înscrii în fluxul ei sau să-i reziști, să asculți respirația prezentului sau să privești altundeva, să te adaptezi sau să capitulezi? Cum ne vom salva? Iată întrebări cărora „Gala Star” sper să le găsească răspunsuri prin modul cum fiecare actor în parte se va defini în arta lui. încă nu știu dacă din evoluțiile de tip „on man show” lipsesc regizorii. Programele oferite de teatru sînt vide la acest capitol. Indiferent dacă regizorii au imaginat și condus spectacole sau nu, actorii intrați în competiție și (mai ales) cei din recitalurile extraordinare ne vor oferi reprezentații îndrăznețe, lipsite de prejudecăți și de orice fel de inhibiții, cu o marcată inventivitate în planul expresivității interpretative. Altfel nu se înscriau într-o gală selectă, cu mari pretenții de performanță și rigoare profesională.naj e o lume, dar nu a lui, el e obligat s-o facă să fie a sa și a noastră. Cum va

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!