Maxime și cugetări

Lehamitea de jocuri ipocrite

Vasile PRUTEANU

Sîntem o țară dificilă, aproape de neclasificat. E profund viciată (de calamități naturale, inundații, alunecări de teren) și profund vicioasă: minciună, instabilitate, nesiguranță, lipsă de moralitate, nerușinare, obscenitate, hoție și nedreptate. Mai sîntem, oare, „o țară tristă plină de umor”, cum o caracteriza Bacovia? Tristă, da. De umor nu prea ne mai arde. Mi se va spune că dramatizez pe nedrept defectele unui neam mioritic, blînd, supus, omenos, ospitalier. Dar, oare, mai este neamul nostru așa? După o jumătate de secol de minciună și nedreptate nația s-a transformat și ea. înainte lumea mințea ca să supraviețuiască și se lăsa mințită din frică și neîndrăznire, se lăsa încolonată la festinuri vulgare și grandioase, la aplauze de comandă. în timp, asemenea atitudini lasă urme. Urmele devin, încetul cu încetul, defecte adînci. Ne-a condus, ieri, un cizmar însoțit de o scorpie analfabetă, ne conduc astăzi oameni despre care nu știi ce să mai crezi. Ieri erau prieteni, azi se devorează ca șacalii. „Calea prieteniei se oprește la hotarul păcatului”, zice Salustiu. Iar păcatul cel mai mare e minciuna ridicată la rang de stat și nedreptatea peste tot prezentă. „Dreptatea e necesară ca aerul. Cînd scînteiuțele ei, tot grămădindu-se, vor forma un foc mare, acesta va arde toată minciuna și tot noroiul pămîntului: numai atunci vom vedea schimbîndu-se condițiile grele, triste și umilitoare ale vieții” (Lev Tolstoi). Pînă atunci, poți să-ți iubești țara asta atît de dificilă fără accese de exasperare? Oriunde te duci sau te întorci dai peste un perete compact de nesimțire, inerție fanariotă, incomprehensiune, încît te-apucă deznădejdea. Calomniei i se dă frîu liber, adevărului i se pune botniță. Și aceste nimicnicii pornesc chiar de la nivel înalt. Normal că societatea intră într-o criză morală profundă și refuză să mai stea cu ochii țintiți pe fresca imaginară a măreției noastre istorice.
Societatea civilă se zbate să scoată adevărul la lumină și o sută de nevoiași ai minciunii se zbat să-l țină sub obroc. Uită sau nu vor să știe că „cine iartă pe cei răi face nedreptate celor buni” (Delfino Pesce). Sînt stări de fapt ce duc la exasperare. Grupul de Dialog Social (GDS) a lansat un apel vibrant „pentru prevenirea indiferenței, lehamitei și indolenței”, apel ce supune unei analize adînci tarele societății românești. „Din 1990, de la Proclamația de la Timișoara și manifestația din Piața Universității și pînă astăzi societatea este traversată de o înfruntare majoră. Pe de o parte se află cei implicați, prin biografiile lor, în continuarea și menținerea trecutului comunist al României, cei legați de «activismul de partid» și de sinistra Securitate. Pe de alta, cei care vor să trăiască într-o lume în sfîrșit liberă de aceștia. în timp ce primii, convinși fiind că privilegiile lor țin de însăși istoria țării și nu acceptă să părăsească scena puterii, ceilalți cred că România nu poate deveni o țară normală, civilizată și prosperă trăgînd după ea tot balastul istoriei sale comuniste. Iar acest balast, în mod paradoxal, atîrnă din ce în ce mai greu, pe măsură ce trece timpul”. Acest apel de conștiință lasă lumii noastre speranța că „unde e un suflet este și o nădejde” (Neero) și că „orice nenorocire prin care am trecut poate fi și o învățătură de minte” (Theodat). Numai să luăm aminte, să ne reevaluăm conduita, dar să luăm și măsuri reale de blocare a indivizilor care „își clădesc binele pe monopolul puterii și bunăstarea pe sărăcirea întregii țări. âmbinînd cinismul cu discursul manipulator, asemenea inși au dat tonul hoției generalizate, au făcut legi ca să-i acopere și au transferat mîrșăviile trecute sub incidența secretului de stat, au legiferat netransparența în viața publică, au schimbat numele și chipul unor instituții vechi, lăsînd intacte substanța lor, mentalitățile lor, regulile subterane de funcționare” (GDS).
Tot Theodat spune că „două lucruri sînt nedespărțite de minciună: multele făgăduinți și multele pricini”. Făgăduinți am avut cu carul din partea guvernării PSD și din cea a Alianței D.A. De pricini de scandal n-am dus lipsă niciodată. Ne-am săturat pînă-n gît de zîzanie și zavistie. Ne oripilează zilnic discordia dintre președinte și premier, dată acum pe față, cu Dumnezeu mai știe ce consecințe. Poate cu ascensiunea unui partid ca PRM, înțesat de foști securiști, de strigoi ai comunismului, de fantome resuscitate. Poate cu refacerea mai curățică a FSN-ului. Lumii a început să-i fie lehamite de asemenea jocuri ipocrite și deloc dătătoare de speranțe. „Indiferența, lehamitea sau indolența manifestate în fața acestor grave probleme costă scump: ele vor fi plătite prin însăși calitatea vieții noastre în această țară. Pentru a intra în lume, răul nu are un aliat mai bun decît lenea morală”, ne avertizează apelul GDS. Ar fi bine dacă fiecare dintre noi am ține cont de aceste semnale. Ar putea fi formula instauratoare a unei vigilențe regăsite și debutul real al unei reconstrucții morale. „Pentru a nu dispare din istorie într-un nor de praf auriu, cu un alai de lăutari alături” (A. Pleșu).-se, vor forma un foc mare, acesta va arde toată minciuna și tot noroiul pămîntului: nu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!