Marea neliniște

Dacă cineva ar cerceta numărul evenimentelor politice și al scandalurilor de acest gen, precum și numărul unor ciudate fenomene – evident, sau mai puțin evident – legate de serviciile secrete, ar constata că într-un an și ceva de guvernare a Alianței și a lui Băsescu astfel de evenimente și fenomene au întrecut numărul celor similare petrecute în România, să spunem din 1991 – de la căderea lui P. Roman, sau de la ultima mineriadă petrecută sub Emil Constantinescu.
Poate că exagerez puțin, dar de la începutul lui 2005 acest număr crește vertiginos. Cînd P.S.D.-ul a ieșit de la guvernare cineva a devenit foarte neliniștit – nu numai partidul lui Adrian Năstase. La acele evenimente și fenomene mai trebuie adăugate și cele naturale, inundațiile și gripa aviară, de parcă ar fi o înghesuială de factori negativi și de frîne puse atît populației, cît și guvernării Băsescu-Tăriceanu.
S-au găsit multe voci care să reclame faptul că politicienii, în loc să facă treabă, se ceartă. însă aceste glasuri sînt reflexul Tăcerii generale de dinainte de ’89, tăcere specifică regimurilor dictatoriale și totalitare. „Liniștea” aparține Dictaturii, „Cearta” – sau mai bine zis discuțiile și criticile mai mult sau mai puțin aprinse – aparțin Democrației. Democrația nu este, însă, reală dacă pe lîngă certuri și critici nu apar și rezultate pozitive. Dar nu despre „Democrație” discutăm aici, ci despre MAREA NELINIȘTE a unor forțe mai mult sau mai puțin vizibile. Aceste forțe se simt deranjate. Ele au de cheltuit tone de bani pe lux, pe plăceri și pe destrăbălare – pentru că acesta este orizontul „spiritual” al acestor forțe. însă scandalul din ultimul timp legat de toată situația C.N.S.A.S.-ului – conducere și funcționare – pune în discuție nu numai liniștea acelor forțe, ci însăși stabilitatea politică a României.
Miza nu este doar deconspirarea Trecutului Securității, ci, în special, deconspirarea Prezentului acesteia – prezent care poate fi caracterizat prin: jaful economic al propriei țări; antipatriotism total – o dușmănie ieșită din comun la adresa poporului român; un trai de miliardar al jefuitorilor. Apar tot mai multe voci ce reclamă faptul că „Securitatea” ar conduce România de 16 ani încoace. Ia să luăm în considerare această ipoteză! Dacă ar fi așa, caracteristicile României de după ’90 ar suna astfel: 1. – stat militar; 2. – oamenii politici ar fi doar „masca civilă”, deci niște marionete fără putere reală. în acest fel s-ar explica și neputința instituțiilor în lupta împotriva corupției, „marionetele” trebuind să fie, necesarmente, corupte; 3. – evidența antipatriotismului acelei forțe – sub „guvernarea” ei producîndu-se un jaf al țării de proporții catastrofale nu numai pentru prezent, ci și pentru viitor. Este o ipoteză. Dacă ar fi așa… dacă ar fi așa, vinovăția ar aparține și acelor state care ar tolera o astfel de situație. Dar să nu ne mai punem, deocamdată, întrebări istorice, ci să constatăm că ușa CNSAS-ului începe să se deschidă spre întîmpinarea alegerilor anticipate, dar și spre spargerea Alianței. Iar populația României ce așteaptă? Așteaptă, inertă, să voteze, iarăși, între mai multe „măști”, sau mai bine zis, între mai multe „cagule”?! (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!