Jurnalul unui outsider

Violența – „odrasla vie-a crimei tuturor”…

Ioan NEACȘU

Un jurnal televizat transmite un reportaj aiuritor: educatoarele de la o grădiniță refuză înscrierea unor „elevi” de trei-patru ani pe motiv că sînt… violenți! Atît de violenți, încît nici o educatoare de meserie nu mai poate face nimic pentru „reeducare”. Violența din școli a devenit un fapt banal. Un elev dezbracă un profesor care scrie concentrat pe tablă, în hazul întregii clase. Scena este filmată cu mobilul și apoi este publicată pe internet! Niște fete se bat în mijlocul colegilor, care se amuză copios. O elevă își ucide mama, apoi spune senin vecinilor că… a plecat în Italia. Copii ai străzii, dar și unii educatori agresează elevi. Violența de pe stadioane a culminat cu bătaia de la Constanța, dar asta nu înseamnă că s-a și terminat. Un terorist-haiduc a înjunghiat un demnitar nu în pădure, ci chiar în biroul de la București!
Mass-media este nu doar o oglindă a violenței din țară, ci și o furnizoare de violență. Gîndiți-vă la violența cu care a fost mediatizată vînătoarea organizată împotriva membrilor MISA, la violența cu care a fost mediatizat cazul Tanacu, la violența cu care s-a intrat în sufletul unor oameni care nu aveau altă vină decît aceea de a fi săraci, în cazul fetiței din Horgești. Violența se vede la televizor încă din tonul prezentatorilor de știri care țipă fioros, mai tot timpul parcă se ceartă, crezînd că astfel sînt mai… telegenici. Moderatorii vorbesc mai mult decît invitații, întrerup interlocutorul la mijlocul frazei, se comportă în general nu doar nepoliticos, ci chiar violent. Excepții, cum ar fi doamna Eugenia Vodă, sau domnul H.R. Patapievici, nu fac decît să confirme regula. Pînă și programele de divertisment sînt pline de zbierete și vulgaritate. În sfîrșit, violența declarațiilor politice, de la bălăcăreala gen Gigi Becali – C.V.Tudor, pînă la violența declarațiilor domnului președinte Traian Băsescu, mult mai nocivă decît blajina huiduială cu care a fost întîmpinat la CNSAS, pune vîrf unui fenomen care tinde să devină general.
Cum s-a ajuns aici? Sigur, prima cauză este lipsa educației, deoarece oamenii nu știu să se comporte în condițiile asumării libertății. Un director de colegiu din Bacău scuza comportamentul elevilor spunînd că „așa-i în democrație”! Păi, dacă educatorul gîndește așa, ce să-i mai ceri elevului? Școala, biserica, mass-media, instituțiile de cultură, familia, toți factorii de educație, nu au o strategie, nu există o politică în acest sens? Ea nici nu poate fi atîta timp cît legile sînt arbitrar aplicate, nu există răspundere administrativă, politică, de fapt de nici un fel, care să fie clar definită și care să conducă la sancțiuni de la cele mai mici greșeli, cum ar fi aruncatul pe stradă a unui bilet de autobuz, pînă la furtul miilor de miliarde despre care vorbesc ziarele. Cînd vezi zilnic hoți și bandiți care se laudă cu faptele lor, dau chiar interviuri, cînd toate posturile de televiziune acordă spații largi tuturor faptelor antisociale, care mai de care mai îngrozitoare, dar nici un cuvînt despre felul cum au fost pedepsiți răufăcătorii, îți explici comportamentul violent în continuă creștere.
Educatoarele spun că puștii de la grădiniță au comportament violent datorită desenelor animate. Domnul președinte Traian Băsescu mărturisea că lui îi plac mai ales desenele animate. Să fie vreo legătură între aceste două informații? Se poate maturiza un popor al cărui șef de stat se comportă ca un om obișnuit și se mîndrește chiar cu acest lucru, ca și cum nu ar fi președintele României, ci șeful galeriei de La Steaua?
Violența generalizată, de la grădiniță – pînă la Cotroceni este, așa cum spunea Tudor Arghezi – „odrasla vie-a crimei tuturor”, este prețul pe care-l plătim pentru păcatul de a nu ne fi lepădat de diavolul mentalității cultivate timp de cincizeci de ani de regimul criminal, mentalitate care domină subconștient comportamentul nostru. Este necesară o exorcizare colectivă, care ar putea începe cu legea lustrației, apoi ar continua cu actul – penitent pentru domnul președinte, dar în numele tuturor! – de condamnare a comunismului.
După o asemenea mărturisire creștină, care ar avea drept scop nu doar eliberarea de rău, ci și mai ales hotărîrea ca acest rău să nu mai fie repetat, ar trebui să urmeze împărtășirea cu adevăratele valori ale moralei creștine. Educația devine, deci, ținta cea mai importantă pentru toate guvernele, pentru toate partidele, pentru toți românii. Dacă nu!… eamnă că s-a și terminat. Un terorist-haiduc a înjunghiat un demnitar nu în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!