Cultură și libertate comercială

în cartea „Convorbiri cu Marin Preda” (autorul „Moromeților”) a lui Florin Mugur, este relatată și următoarea întîmplare: Marin Preda se afla într-o „țară vecină și prietenă”. Intrînd într-o librărie constată un lucru „invers decît la noi”, și anume: cărțile de istoriografie, de filozofie, de literatură „bună” sînt ieftine – pe cînd cele de aventuri, de dragoste, sau cele distractive, în general, sînt scumpe. Marele scriitor, nedumerit, îl întreabă pe librar cum de stau așa lucrurile la el în țară. Librarul răspunde: „Cine vrea să-și facă o cultură, să cunoască și să se informeze, trebuie să aibă acces – cine vrea să se distreze, să plătească”. întîmplarea respectivă se petrecea prin jurul anului 1970. Nedumerirea noastră, a celor din România de azi, este și mai mare. Ne aducem aminte cît de ieftine erau cărțile „bune” de dinainte de ’89, față de cele de acum. Oricum, mai ieftină sau mai scumpă, cartea de dinainte de epoca actuală era mult mai accesibilă unui număr mult mai mare de cititori. în prezent, marele public nu mai are acces la carte – de nici un fel. După 1990, România a intrat în epoca dez-alfabetizării și re-țărănizării (în sens de întoarcere la vatra satului). Este posibil ca fenomenul să fie opera celor care au preluat puterea în decembrie ’89 – dornici de o mare răzbunare pe întreg poporul, pentru că acesta a avut curajul să iasă în stradă – și, în același timp, interesați să arate că numai în „comunism” erau prosperitate și acces la cultură, iar în „capitalism” avem parte doar de sărăcie, șomaj și incultură. Revenind, trebuie să subliniem că și în zilele noastre, ale anului 2006, apar cărți și bune și proaste, în număr destul de mare. Acesta este termenul corect de acum: „în număr destul de mare” – nu „în tiraj mare”. Și atunci, mai ales în condițiile de astăzi ale economiei de piață, cum se explică faptul că afacerile editoriale și tipografice merg, totuși, destul de bine?! Acest lucru se explică prin acel preț foarte mare al cărții. Se preferă cumpărători puțini care plătesc mult – și nu se preferă cumpărători mulți care să plătească puțin. Deci, există „cineva” foarte concret care dorește să limiteze cît mai mult accesul populației la carte, la cultură. Și asta chiar în detrimentul afacerilor, deoarece profitul cel mai mare îl aduc cumpărătorii mulți, nu cei puțini, chiar dacă aceștia plătesc mult. Totuși, editurile și tipografiile se mulțumesc și așa: să supraviețuiască de azi pe mîine. în paranteză fie spus, „libertatea comercială” din România de azi este foarte îngrădită – paradoxal, chiar mai mult decît în epoca „mandatarilor”. în orice domeniu, nu numai în cel vizat de rîndurile de față, totul este reglementat prin „lege” astfel încît să se vîndă și să se cumpere puțin și scump.
Dacă privim atent asupra cumpărătorilor de carte actuali, constatăm că putem să-i împărțim după cum urmează: 1. – cumpărători de carte tehnică pentru diverse instituții – în special din domeniul informaticii și calculatoarelor; „cărțile de calculatoare” sînt aberant de scumpe, sînt (aproape) total inaccesibile marelui public – trei sau patru cărți reprezentînd salariul minim pe economie; 2. – cumpărători de carte juridică; aici, tot instituțiile interesate plătesc – și plătesc tot mult; 3. – urmează cumpărătorii de carte diversă, de carte „bună”, beletristică în general; cei mai mulți dintre aceștia cumpără, dar nu citesc, ci „răsfoiesc” în cel mai fericit caz. Sînt cei care nu își fac timp pentru așa ceva – dar mai ales sînt cei care cumpără din orgoliu, să arate prietenilor și cunoștințelor ce mobilier cultural au ei în casă. Cele două pături mijlocii, în condițiile actuale, nu au cum să apară. Ne referim la pătura mijlocie economică, precum și la pătura mijlocie culturală: în acestea se află puterea și spiritualitatea unui popor – și nu în elitele miliardarilor de carton, nici în elitele mobilierelor culturale. (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!