„Niște răi și niște fameni”

Ștefan RADU

Un om politic local (din sfera puterii) și cunoscut om de afaceri mi-a mărturisit, neoficial, că „proastă guvernare mai avem!”… Nu că aș fi fost luat pe nepregătite de o asemenea afirmație, însă nu pot nega satisfacția pe care am resimțit-o atunci cînd am constatat că mai există minți limpezi printre cei care reprezintă coaliția de guvernare. Domnul de care vă vorbesc s-a retras din importante funcții tocmai pentru că a considerat că prea mult nu poate modifica din apucăturile colegilor săi de luptă ideologică. Este trist să constatăm, cu toții, că „marea schimbare” din 2004 se restrînge doar la mucavaua de fundal. în rest, descoperim aceleași aranjamente de gașcă, aceleași rețete pentru accesarea fondurilor publice. Că averea se face, în România, doar cu banii de la buget!
Nu este pentru prima oară cînd asupra administrației locale persistă suspiciuni de favorizare a unor protejați cu carnet de partid. Afacerea asfaltărilor de primăvară este doar un episod din telenovela politică pe care o trăim de 16 ani. „Pleacă ai noștri, vin ai noștri!” a rămas sloganul partidelor încă de pe vremea lui Caragiale. Doar aparent personajele au alte chipuri; interesele rămîn aceleași. „Cînd vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă/ Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă;/ (…) Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire;/ Virtutea? e-o nerozie; geniul? o nefericire.” – punea sentința, cu mai bine de un veac în urmă, Eminescu, în „Scrisoarea a III-a”. Bolile s-au cronicizat, iar oamenii nu mai cred într-o vindecare reală.
Noi, oamenii de rînd, trăim ca într-un imens acvariu, sub privirile unor „pescari” nemiloși. Ne mișcăm după cum ne permite spațiul hotărît de cei care ne conduc și care așteaptă să stoarcă de la noi și ultimul beneficiu. Dacă ne arătăm, din cînd în cînd, nervoși, ni se aruncă diverse momeli, cu aspect atrăgător. Reclamăm corupția și imoralitatea celor care dispun de resursele acestei țări? Imediat ni se oferă, spre devorare, o temă generoasă precum „nevoia de curățare morală a societății românești”. De parcă trucarea licitațiilor publice, falimentarea economiei naționale și devalizarea bugetului de stat ar fi doar opera foștilor secretari UTC și responsabililor de la FDUS (dacă mai știe cineva ce înseamnă aceste prescurtări). Rechinii din economia de astăzi devin, din perspectiva acestor reglementări ce urmăresc lustrația, curați ca lacrima. Dacă au mai avut, înainte de 1989, și ceva probleme cu legea (au spart boxele cu murături ale vecinilor sau au furat piese de prin fabrici), atunci sînt trecuți la rangul de oprimați ai regimului comunist și pot fura acum cît îi țin puterile. „Tatăl FNI” n-a fost nomenclaturist, însă a lăsat pe drumuri cîteva sute de mii de români anticomuniști. Și ar fi multe alte exemple similare. Hoțul nu are coloratură doctrinară. El a furat și înainte, și acum continuă… Printre protejații precedentei puteri sau ai celei actuale nu sînt doar foști securiști și activiști „remaiați”. Reforma morală trebuie aplicată (cu metode penale) tuturor în funcție de faptele dovedite, nu de apartenența la un partid sau la o instituție. Dacă ar fi să gîndim în coordonatele ce ni se propun acum, atunci tinerii din PSD ar trebui să fie cercetați de DNA alături de DIP și Năstase. Iar dl Vosganian ar trebui să facă echipă prin instanțe cu SOV… Părinții și bunicii noștri au murit ieri (la Canal, în închisori politice sau din cauza „alimentației raționale”…), iar noi am ajuns la disperare astăzi. Mîine știe cineva ce va fi?ntre protejații prece

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!