Ștefan RADU
Mai știe cineva cînd trebuia să înceapă campania electorală? Ieri? Astăzi? Mîine? Asistăm la o deșănțată încălcare, in corpore, a normelor votate în Parlament fără să existe vreo posibilitate de a stopa ilegalitățile. Cine să reacționeze cîtă vreme reprezentanții tuturor partidelor ignoră regulile de comun acord acceptate? Mitingurile electorale sunt în plină desfășurare, sloganurile populiste inundă orașele, iar organizațiile civice tac mîlc, avînd un aer complice.
Dintre toate evenimentele deja consumate, adunarea PSD de la Galați mi-a lăsat cel mai neplăcut gust. Postul de televiziune care a transmis în direct spectacolul demn de „Cîntarea României” nu știu cît a încasat (și mai ales cum a facturat?) de la organizatori pentru atîtea „ore de prestație”, însă efectele asupra audienței se vor vedea în săptămînile următoare… Nu voi comenta scenariul și scenografia mitingului de pe malul Dunării. Voi puncta doar cîteva aberații de-a dreptul jignitoare la adresa electoratului.
Mai întîi a fost discursul președintelui PSD care a anunțat măriri de pensii, de salarii (poate pentru angajații de la ferma lui, de la Cornu…), de alocații, astfel încît am avut impresia că-l revăd pe Ceaușescu, la balcon, în 21 decembrie 1989, cînd, disperat, mai adăuga ceva la lefurile românilor. Premierul-vînător (de voturi amețite) s-a grăbit să contracareze o întrebare previzibilă: „De ce n-ați făcut, domnilor, toate astea în mandatul care tocmai se încheie?” Răspunsul este absolut lipsit de imaginație: greaua moștenire lăsată de către „guvernarea liberalo-țărănistă”! Bine-bine, dar nici înainte de Constantinescu (în perioada 1990-1996) nu s-a petrecut ceva care să confirme promisiunile de-acum! Singurele certitudini pe care le-avem după patru ani de guvernare PSD este dublarea datoriei externe (ajunsă spre 15 miliarde de dolari sau poate mai mult), bani care se regăsesc doar prin conturile celor care au falimentat – cu voie de la stăpînire – marile societăți privatizate și nicidecum în nivelul de trai al votanților!
A doua mare idioțenie la care am asistat a fost apariția unui biet țăran bătrîn care a fost adus la tribună să recite un discurs care nu avea nici o legătură cu el. Omul era de prin Ciorăști și, conform propriilor declarații, a ajuns la onorabila vîrstă de 87 de ani. Fără să înțeleagă ce spune, de la microfonul adunării a început să-i înjure pe liberalii și țărăniștii care, „în 1907, cînd eram elev, au împușcat muncitorii și țăranii care își cereau drepturile”. Ori respectivul bătrîn era elev cu zece ani înainte de a se naște, ori – săracul! – este, acum, atins de senilitate și mă revolt împotriva cinismului celor de la PSD care au pus pe drumuri un om bolnav. De ce a fost nevoie de un spectacol așa ieftin în care să fie chinuiți oameni bătrîni doar pentru propaganda concepută de partidul de guvernămînt?
De altfel, mitingul de la Galați este doar unul dintre momentele absurde regizate de oamenii dlui Năstase. Săptămîna a început cu o mișcare pe cît de surprinzătoare, pe atît de discutabilă. Nominalizarea miniștrilor Geoană și Rus pentru a candida la posturi de primari pare a fi – în opinia unor specialiști în drept constituțional – împotriva legislației în vigoare deoarece ei vor continua să rămînă în fruntea structurilor administrative pe toată perioada campaniei. Altfel zis, ei vor fi și arbitri (mai ales ministrul Rus), și competitori! Cu toate acestea, decizia premierului terminator de urși este împotriva intereselor partidului pe care îl conduce (încă). Spunînd că Rus și Geoană intră în concediu fără plată, el transmite electoratului un mesaj subliminal periculos: cei doi nici nu au de gînd să cîștige! Pentru că un bărbat adevărat, atunci cînd intră într-o competiție cu gîndul de a învinge, se dedică doar acelei întreceri din care este convins că va ieși învingător. Iată că domnii miniștri trimiși de partid în misiune sinucigașă vor să-și acopere spatele, blocînd funcțiile în care se vor întoarce după ce vor face pe placul premierului. Dacă ar crede cu adevărat în șansele lor, atunci s-ar despărți liniștiți de funcțiile care i-au făcut atît de populari. Dar realitatea (știută doar de cei inițiați) pare a fi cu totul alta. Băieții merg „la plezneală” și dacă iese, iese!
Și dacă nu iese?
Lasă un răspuns