Valori de patrimoniu

însemnări din veacuri trecute

• cărți rare în biserici băcăuane

Pentru secolele XV-XVI o carte însemna o adevărată comoară. în prada luată de la Suceava sultanul Soliman număra – printre grăzmezile de aur – și cîteva cărți. Nu-i de mirare că pentru o singură carte s-a vîndut muntele Prislop. De valoarea lor profită nu numai turcii, ci și tătarii. Ceambururile tătărăști cutreierau satele și bisericile băcăuane în căutarea unor cărți. în urma trecerii lor rămîneau doar cenușă și foc. Valea Turluiului aproape că dispare. Sate precum Sperleștii, Petrileștii, Neghișeștii nu vor mai reveni la viață niciodată. De la biserica din Nadișa tătarii, furioși că nu au găsit prețioasele cărți, se răzbună aruncînd clopotele într-o baltă.
Dar oamenii nu se lasă. în 1680 un locuitor mai înstărit, Mușat, reușește să răscumpere un manuscris „robit de tătari”. O mare sumă de bani au dat și oamenii din Tg. Neamț pentru o „Evanghelie” din 1682 „ce fusese robită din robie d-a tria oară și au venit un tătar și au răscumpărat-o”.
Prin secolele XVII-XVIII numărul cărților crește, dar și prețul lor e încă foarte mare. Biserica „Sf. Neculai” din Gura Văii se mîndrește cu o carte. Cu cerneală se face următoarea însemnare: „Acest Svânt Triod l-a cumpărat en Ioan Cantacusin în 16 lei noi în zilele prealuminatului preaînălțatului Domn Ioan Neculaiu Voievod la 7255 (1747 april)”. Nu departe de aceasta, la biserica „Sf. Dumitru” din Negoești, se cumpără o „Evanghelie” din 1742, cu 7 pol(i) de aur în 1776″. Ceva mai tîrziu se aduce și un „Apostol” ce fusese tipărit în 1802 și pe care s-a scris: „Acest Sfânt Apostol iaste al smeritului ieromonah Dionisie de la Sfânta mânăstire Bogdana și cumpărat cu ai mei drepți bani cu 9 lei dezlegat și eu l-am legat cu mâna me și nimene să nu îndrăznească a-l fura sau să-l ascunză de mine… și l-am scris la veleat 1803, mart. 30, de ieromonahul Dionisie”. Cu mare grijă este adus la biserica de lemn din Soci un „Triodion” 1856, tipărit la București: cumpărat de mini cu patru galbeni și dat la Sfânta biserică din sat Socii di pi moșia Petrești spre pomeniri. A. Vidrașcu Spăt.1861, ghenar 14″. La „Evanghelia” de Neamț (1834) stă scris: „Această Sfântă Evanghelie am cumpărat-o eu Ioachim Ciubotariul de la Sfânta mânăstire Neamț cu 74 lei și am dăruit-o la biserica din satul Plopu unde este hramul Adormirei Maicii Domnului, spre vecinicia me pomenire și a tot neamului mieu să fie într-această Sfântă biserică în veci nestrămutată, 1836, ianuar 13”.
Aceste cărți serveau și ca documente, consemnîndu-se pe ele evenimente ale vremii. Pe „Cazania” (1768) de la biserica „Sf. Neculai” din Curița – Cașin s-a scris la ceas de noapte: „Să se știe de când s-o dus moscalii și au făcut pace cu turcii, văleat 1774 sept. 5, popa Ștefan”. Ioan Blănarul din Bârlad, devenit „părintele Inochentie Pocrovanul”, aduce la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Fântânele – Motoșeni „Cazania” de Râmnic (1748), notând: „… Cu mult ani mai înainte de acest văleat 7260 (1752), au fost mânăstire, dar la văleat 7219 (1711), când au venit împăratul Moschicescu de s-au bătut cu turcii în Moldova și s-au ars și schitul acesta și au rămas locul pustii până la acest văleat, ce scrie mai sus au vrut milostivul Dumnezeu. S-au făcut acest schit, precum scrie mai sus…”. Tot pe o „Cazanie” de Râmnic (1783) de la biserica „Sf. Neculai” din Dămienești s-a scris: „La 1788 în ziua de 40 de Sfinți, când erau 1200 turci în târgul Romanului cu Iacub-aga au plouat și au tunat și au fulgerat”. Luptele dintre ruși și turci nu-i lasă indiferenți nici pe locuitorii din Pralea – Căiuți. Pe o „Psaltire” se consemnează: „Să se știe de când au venit Moscalii în țară și-au bătut Hotinul și au mers la Brăila și au ars târgu Brăilii tot. Și eu care mai jos mă voi iscăli. Eram la Sfânta mânăstirea Râmnicului. Ierei m. Ștefan, februar, 5, leat 7279”.
Firește, nu putem încheia aceste consemnări fără a aminti de celebra „Cazanie a lui Varlaam (1643) de la biserica „Sf. Gheorghe” din Tisești – Tg.Ocna. E atît de valoroasă încît și acum se spune că prețuiește cît greutatea ei în aur. A fost găsită din întîmplare, cu ani în urmă, în podul bisericii, uitată cine știe de cînd. Iată una dintre inscripții: „Această carte ce se numește <> este a Sfintei biserici unde se prăznuește hramul Sfântului mare mucenic Gheorghe de la Tisești. Și iar să se știe de când s-au legat de diaconul Grigorie de la Borzești cu cheltuiala preotului Ion ot Tisești fecior proto… Mihalache răposat. Și umblau veleat 7288 (1780) ghenarie 1. Eu ierei Ioan”.
La minunata mînăstire Bogdana se găsește o uriașă comoară alcătuită din peste 5.000 de cărți vechi. însemnări din veacurile trecute așteaptă să fie scoase la lumină. Cu ele, istoria Bacăului va fi, cu siguranță, mult mai bogată. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!