Schimbarea la față

Marfă ieftină, cultura?!

Calistrat COSTIN

„Trebuie să admitem odată că în România cultura este sinistrată și se scufundă într-o atmosferă total putredă. Pentru că nu aduce bani. /-/ Totul este amestecat într-un sistem care nu acceptă decît rentabilitatea…” – aceste neliniștitoare și grave vorbe nu aparțin vreunui român neaoș, membru al vreunui partid extremist, ci unui domn respectabil, un franțuz trăitor de ani de zile (postrevoluționari!) în România, la Iași, om luminat, cunoscîndu-ne de-acum bine „feldeința” noastră, specificul vasăzică, „stilul” național, prieten preocupat sincer (și deranjat!) de ciudatele apucături valahe de după evenimentele din ’89, intrigat de modul cum e privit și tratat fenomenul cultural de către guvernanții români în țara lui EMINESCU, ENESCU, BR+NCUȘI ș.a.m.d. Dar, în pofida tuturor scepticilor români, europeanul din țara lui BAUDELAIRE e de părere că „totuși mai este timp pentru a alunga negustorii din templul culturii”! (concret, el se referea la o expoziție de… veceuri și de căzi găzduită de Teatrul Național din Iași și la un tîrg de betoniere și fierăstraie mecanice în Palatul Culturii!!!)… (Tot în paranteză fie zis, avem și noi la Bacău o crîșmă în incinta Teatrului „BACOVIA”, plantată în locul foaierului destinat expozițiilor de pictură și lansărilor de evenimente culturale, crîșmă aplaudată de negustorii de la primăria municipiului). Omul de spirit Benoit Vitse (care a vizitat cu ani în urmă și Bacăul) a sesizat „slabul ecou” de care se… bucură fenomenul cultural! în originala noastră democrație românească de după… epoca de aur (epocă în care ideologizată, cenzurată, filtrată, sterilizată cum era, cultura a fost posibilă la nivel de înaltă performanță sub privirile cam năucite ale acelor culturnici, de compătimit, mistreții de ei, în istorica, ades nevinovata lor ignoranță; asta ne-a fost soarta, dar… guvernanții post-comunism n-au decît să facă ei să fie mai bine, mai normal, mai în slujba Măriei Sale Poporul Român…).
între misiile ce se impun cu necesitate statului (cît o fi el de minimal) – pe lîngă celelalte funcții firesc dirijiste – susținerea culturii, subvenționarea privilegiată a școlii și creației (științifice, artistice), se cade a fi, așa-zicînd, prioritatea priorităților întrucît viitorul unei națiuni se plămădește nu în crîșma vreunui baron local ori național, în vreo vopsitorie de ciori în papagali, dar în cămările, în laboratoarele culturii și științei. Asta nu vrea să însemne că trebuie să înfometăm oamenii, să răbdăm de foame pentru ca astfel să nutrim pe creatorii de valori spirituale, dar să procedăm cu chibzuință, cu… cap (aia e, de la „cap” și „capete pătrate” ni se trag multe!), ca să putem avea bani, resurse și pentru… și pentru… și pentru…, altfel spus, marele stăpîn, statul, „puterea” să-și onoreze cum se cuvine investitura de gospodar al avuției (sărăciei?!) naționale, să știe să-și apere „nevoile și neamul”, altminteri sîntem condamnați dacă nu la pieire, atunci la un destin minor între celelalte seminții ale lumii (și tare mi-e teamă c-am pierdut noi, românii, ultimul tren!…).
Benoit Vitse a exclamat, și alături de el o facem și noi: NU, CULTURA NU ESTE O MARFĂ! Și adăugăm: Cultura este un tezaur din care umanitatea se va hrăni în veac, de-a pururi, cu esențe de obîrșie divină.: Cultura este un tezaur din care umanitatea se va hrăni în vea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!