Veștile proaste circulă repede. Am aflat cu surprindere neplăcută că nici în anul 2006 stațiunea Slănic-Moldova nu se află pe lista subprogramelor de investiții în turism finanțate din bugetul Ministerului Transporturilor prin Autoritatea Națională pentru Turism, localitatea nefiind inclusă în nici unul din capitolele respectivei liste. Nici măcar subprogramul „Schi în România” nu oferă șanse mari proiectului pîrtiei de schi de la Slănic Moldova, pe care o dată l-a inclus, altădată l-a retras, iar acum l-a repus pe tapet fără însă a-l finanța în acest an.
Ca un slănicean interesat de soarta urbei în care își duce existența – uneori parcă situată în afara oricărei limitări a spațiului și timpului universal – am devenit parcă și mai sceptic asupra viitorului care se va abate asupra aceste stațiuni aflînd că programul general de dezvoltare a zonelor turistice din România pentru 2006 nu cuprinde măsuri de reabilitare și pentru Slănic Moldova. Nu cred, sau îmi este imposibil să cred că doar Băile Felix, Covasna, Praid, Tușnad, Sovata, Ocna Sibiului, Băile Govora, Călimănești – Căciulata și Olănești ar necesita un interes general și imediat pentru rezolvarea proiectelor propuse, unele menite să asigure însăși supraviețuirea unor anumite zone turistice și stațiuni balneoclimaterice, materializată în lucrări de recondiționare a instalațiilor de captare, transport și distribuție a apelor minerale, realizarea de noi foraje pentru captarea unor surse suplimentare de ape minerale, ca și permanenta preocupare pentru determinarea valorii lor terapeutice și identificarea de noi surse, amenajarea de noi trasee turistice în stațiuni și în împrejurimile acestora și construcția unor centre balneare în orașele-stațiuni; iată cîteva dintre necesitățile nu numai ale stațiunilor mai sus-menționat, ci și a Slănicului Moldovei, care rămîne – cel puțin din punct de vedere al cadrului natural de excepție în care se situează – o nestemată în salba stațiunilor de renume mondial.
Și iată că în timp ce Slănic Moldova ajunge în coada clasamentului stațiunilor de gen din România, cu șanse certe de retrogradare după ce privatizarea principalei societăți – „Perla Moldovei” – a fost un eșec total ce a stopat orice alte investiții, un alt oraș-stațiune renaște ca pasărea Phoenix din propria-i cenușă: Târgu Ocna, aflat la doar 18 km de Slănic Moldova. în această localitate, cu o tradiție istorică bine conturată, vor începe nu peste mult timp lucrările la primele obiective ale noului Centru Balnear ce va include trei complexe și două piscine, plus un centru de informare turistică. Pe lîngă acesta se vor demara și alte lucrări de maximă importanță pentru dezvoltarea stațiunii, precum reabilitarea ecologică a izvoarelor minerale și a lacului sărat, a căilor de acces și a celor de alimentare cu apă și energie etc. Bineînțeles că finanțarea se face cu sprijinul programului Phare și al Comunității Europene, dar pentru lansarea unor proiecte de acest gen merită sincere felicitări toți factorii locali implicați, începînd cu autoritățile locale și pînă la patronii firmelor de turism și comerț din vechiul, dar nemuritorul oraș Tg. Ocna. Și uite-așa, mă năpădește nostalgia trecutului, mai ales că am în față o ediție specială a ziarului „Steagul roșu” care exact acum treizeci de ani prezenta o excepțională carte de vizită a stațiunii Slănic Moldova cu ocazia împlinirii a 175 de ani de la descoperirea primului izvor de apă minerală de la Slănic, eveniment la care am subscris și eu în nenumărate rînduri pe parcursul ultimilor ani. în anii ’70- ’80 stațiunea – aflată în plin proces de modernizare și extindere a bazei sale materiale, și în special a celei de tratament – își sporea gama procedurilor medicale cu noul produs „Boicil”, ca și cu produsele lansate și aplicate prin noul „Cabinet de geriatrie Ana Aslan” aflat în incinta hotelului „Perla” și care de ani buni de zile este supus unor interminabile și inexplicabile renovări, ceea ce-l face și acum inaccesibil turiștilor doritori de odihnă și tratament. Lansată din 1974 în circuitul extern, stațiunea Slănic Moldova oferea condiții foarte bune de cazare în vile, hoteluri, căsuțe, bungalouri, asigurînd în același timp servirea mesei cu recunoscuta-i ospitalitate unui număr de peste 3000 de turiști zilnic în sezonul de vîrf, atît la liber cît și cu meniuri diversificate, adecvate regimului alimentar prescris de medici și ținîndu-se cont de afecțiunile digestive ale fiecărui turist-pacient.
Seri distractive și cu specific moldovenesc, și nu numai, se organizau la hotelul „Perla”, hotelul UGSR, hotel „Palas”, Crama, iar la restaurantul „Balada” din incinta hotelului cu același nume (actualul „Flora”), amenajat în stil rustic, se puteau asculta vechi balade și muzică populară românească în interpretarea unor cîntăreți și ansambluri folclorice de renume. Parcul capătă o nouă înfățișare, zîmbind mereu trecătorilor, aleea izvoarelor se îmbogățește cu noi buvete cu apă minerală, iar noul bowling și terenurile de sport reamenajate fac deliciul iubitorilor de mișcare. O multitudine de acțiuni cultural-artistice și festivaluri sînt organizate de Casa de Cultură, care are propriul Teatru popular cu secție de estradă prezentînd cel puțin două spectacole pe săptămînă, iar cinematograful „9 Mai” oferea publicului 30-40 de filme pe lună!
Cartea de impresii – impresionantă, mai cu seamă că turiștii aveau posibilitatea, prin excursiile organizate, să cunoască toate zonele turistice „de vîrf” ale Moldovei.
Ce concluzii se puteau desprinde din toate acestea? Una singură, reflectată într-o dorință unanimă: de a mai reveni la Slănic. „E ca și dorința de a mai reciti o carte – spunea un turist intervievat de un redactor al acelei ediții speciale din 1976; – după ce ai terminat-o, după ce ai asimilat-o. E dorința de a mai auzi încă o dată și încă o dată un cîntec frumos. Sau, dacă vreți, e dorința de a mai fi copil, după ce copilăria s-a dus, după ce candoarea a dispărut. Copiii din nou nu mai putem fi. Dar la Slănic poți să revii. Și sănătatea trupului și a sufletului se reîntregesc. De aici pînă la fericire nu-i decît un pas!”
Nu știu cîtă emoție mai pot produce asemenea impresii, sau aducerile-aminte celor care au promis că vor face tot ce le stă în putință pentru revenirea Slănicului Moldovei printre stațiunile de top. Nu știu dacă cei din trecut, sau dacă cei de azi vor fi scris adevărata istorie a Slănicului; cert este că nu numai cei din trecutul recent, dar și cei de azi trebuie să se lege de destinul acestei stațiuni spre a duce, prin visele și proiectele lor, la propășirea bunăstării locului și locuitorilor săi. Exemple în acest sens? Iată-le: Pensiunea „Montana” cu servicii diversificate, cu teren de tenis în nocturnă, dar și cu o permanentă tendință de înnoire și creștere a calității serviciilor, și mai noua Pensiune „Cristal” – un adevărat și binevenit centru naturist de tratament, odihnă și recuperare sub îndrumarea directă a bioterapeutului Dan Ciurlică, unde în afara dotărilor de excepție s-a creat și un mediu de familie pentru ca omul să uite că este pacient și să se simtă degajat, ca acasă, pentru ca tratamentul să aibă efect și el să mai revină. Ceasul al doisprezecelea va bate gongul. E timpul să ne trezim măcar acum, altfel Slănicul va rămîne mereu o prioritate… abandonată. (Romulus Dan BUSNEA)enumărate rînduri pe parcursul ultimilor
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.