Cernăuțiul turistic

Orașul unde armele de foc se vînd la supermarket

Partea veche a orașului Cernăuți este de-a dreptul spectaculoasă și foarte bine conservată. Și în timpul comunismului, Cernăuțiul a cunoscut o dezvoltare în timpul căreia furia buldozerelor nu a afectat vechile clădiri. Ridicate în secolele al XVIII-lea sau al XIX-lea, acestea au fost păstrate toate, iar edificiile și imobilele noi au fost ridicate de jur-împrejur. Zona centrală a orașului vechi este extrem de bine conservată: clădirile au fost restaurate și păstrează fidel arhitectura specifică zonei și timpului. Arhitecții au avut grijă nu numai de clădirile vechi, ci și de spațiile dintre clădiri, unde s-au amenajat străzile. Distanțele între blocuri sînt extrem de mari, așa încît oricînd ar putea fi construite autostrăzi cu două benzi prin mijlocul orașului. Un alt aspect demn de remarcat în Cernăuți este prezența spațiilor verzi extrem de numeroase. Rușii, în timpul perioadei sovietice, și apoi ucrainienii, au avut mare grijă ca între două blocuri să păstreze spații verzi. Mergînd pe stradă, este imposibil să nu remarci, la fiecare sută de metri, un loc de joacă pe spațiul verde, un părculeț sau o pădurice în mijlocul orașului, între două blocuri. La fel și în zona centrală a orașului vechi. Toate, foarte curate și bine întreținute. Extrem de pitorești pe străzi sînt, spre exemplu, autoturismele vechi, din anii ’60. De la autobuzele vechi, care te duc cu gîndul la microbuzele din filmele cu negri, autoturismele mici, care par să-și dea ultima suflare în trafic, pînă la Rabe care în Bacău ar ocupa două benzi pe sens, toate fac parte din traficul ucrainian. Unde ai toate șansele să te tamponezi, pentru că una dintre reguli este să nu semnalizezi, indiferent că virezi la stînga sau la dreapta. Regula nescrisă este că la a treia mașină ai dreptul să treci, iar dacă șoferul din față îți face semn cu farurile, ești obligat să îi dai prioritate.

Icre, pește și pui, din belșug

Dacă îți propui să mergi la Cernăuți pentru cumpărături, în speranța că vei economisi ceva mai mulți bani, raționamentul se dovedește doar parțial adevărat. Și asta pentru că prețurile produselor alimentare sau al hainelor ori altor articole sînt destul de apropiate de cele din supermarketurile româneși. Asta, în ciuda faptului că prețurile utilităților la ucrainieni sînt la jumătate față de România, iar în alte cazuri sînt de trei-patru ori mai mici. Ieși în avantaj doar dacă alegi din galantare peștele, dintre zecile de sortimente, sau icrele. Dulciurile poți să le cumperi la jumătate de preț față de Bacău, spre exemplu, iar vodca este un adevărat chilipir. O sticlă de un litru o poți cumpăra și cu echivalentul a 100.000 de lei. Deși te-ai aștepta ca superkarketurile din Cernăuți să-ți aducă aminte de magazinele comuniste din Bacăul anilor ’90, lucrurile stau taman invers. Oferta magazinelor este generoasă și rivalizează cu cea din Europa Occidentală. Ceea ce este, însă, spectaculos la Cernăuți este că armele, de la pistoale Makarov, ZB-uri sau alte zeci de variante de puști, mitraliere sau pistoale cu aer comprimat, se vînd în supermarketul cel mare al orașului. Standul este amenajat la intrarea în magazin, la loc de cinste, iar la nici zece metri poți cumpăra bijuterii și lenjerie intimă sau articole de îmbrăcăminte sport. Unele arme se vînd cu autorizație specială, dar cu aproximativ jumătate dintre ele poți pleca în poșetă din magazin. Iar prețurile sînt la un sfert sau cel mult jumătate față de armele vîndute în magazinele de profil din România.

Petreceri de luni pînă luni, cu vodcă din belșug

Cernăuțiul stă mult mai bine, față de Bacău, nu numai în ce privește spațiile verzi, lărgimea străzilor sau păstrarea amprentei timpului în partea de arhitectură, ci și atunci cînd vine vorba despre locurile de petrecere a timpului liber sau de distracție. în Cernăuți, pe străzile principale, barurile și restaurantele sînt la tot pasul. Toate sînt localuri intime, cu cel mult 20 de locuri. Amenajate frumos, acestea sînt frecventate zi de zi de ucrainiei, care de orice pot fi acuzați, numai că nu știu să se distreze, nu. Dacă ajungi luni într-un restaurant din Cernăuți, în prima zi din săptămînă, constați cu uimire că localurile sînt pline. Grupuri de tineri care își serbează ziua de naștere cu prietenii sau veniți pur și simplu la distracție chefuiesc fără rețineri, iar sticlele de vodcă se golesc văzînd cu ochii. Și chelnerii știu asta, așa că, dacă nu comanzi repejor vodcă, bulbucă ochii la tine ca la desenele animate. Atmosfera în restaurante este întreținută, în toate zilele săptămînii, de orchestre care cîntă live, ceea ce dă un plus de atractivitate localurilor și explică cheful de distracție al tinerilor sau mai vîrstnicilor ucrainieni.

La cetatea Hotinului, nici un cuvînt în românește

Cetatea Hotinului este o atracție turistică pentru cei care ajung în Ucraina, dar mai ales pentru românii care vor să viziteze cea mai nordică dintre cetățile de apărare ale lui Ștefan cel Mare. Situată pe malul Nistrului, într-un cadru feeric, cetatea stăpînită sute de ani de răzeșii domnitorului Moldovei este păstrată în condiții foarte bune. De cîțiva ani, Guvernul Ucrainei a investit serios bani pentru a restaura cetatea, iar lucrările sînt și acum în derulare. Chiar și așa, cetatea Hotinului arată mult mai bine decît alte cetăți ale lui Ștefan cel Mare de la noi din țară. în complexul turistic de la Hotin se ajunge destul de greu, pentru că indicatoarele care să-i ghideze pe turiști sînt extrem de puține. Pe platoul unde este amenajată parcarea pentru mașini este o statuie stilizată a lui Ștefan cel Mare, iar inscripțiile sînt doar în alfabetul chirilic. După statuie, poți foarte ușor să crezi că personajul este Moș Crăciun și nicidecum domnitorul care a condus Moldova în scolul al XV-lea, timp de 47 de ani. Nici la interior nu sînt mai multe indicii în acest sens, iar pliantele informative sînt doar în limba rusă, urcaineană și engleză. Nici un cuvînt în limba română, deși numărul vizitatorilor nu este deloc neglijabil. Nici cu ghizii sau vînzătorii de suveniruri de la intrare nu ai șanse să vorbești românește. O plimbare cu mașina prin Codrii Cozminului sau orinde în altă zonă în partea de sud a Urcainei se transformă într-o adevărată aventură pentru cei care nu cunosc o boabă ucrainiană. De oriunde ai veni, șansele de a te rătăci la fiecare sută de kilometri parcursă sînt foarte mari, în condițiile în care toate indicatoarele rutiere sînt numai în alfabetul chirilic. (Costinela BREAHNĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!