Subiecte în comă

Ștefan RADU

într-o discuție cu un prieten, în care eu susțineam că, spre deosebire de Occident unde toate lucrurile sînt așezate, clare și coerente, nu există vreo regulă stabilă în țara asta, el mi-a replicat: „N-ai observat ce triști vin străinii la noi și ce veseli pleacă?” După părerea lui, viață în Vest nu are farmecul dîmbovițean inegalabil: acolo prea știi tot ce urmează a se întîmplă într-un context dat. Toată lumea respectă aceleași reguli și legi, pedepsele sînt la fel pentru politicieni și găinari, polițistul execută fără să-și dă cu părerea pe marginea actului normativ. După trei, patru luni de experiență mioritică, majoritatea afaceriștilor sosiți din Uniunea Europeană devin alți oameni. ânțeleg repede cît de importante sînt relațiile cu șefii de prin administrațiile locale și centrale, descoperă farmecul neonorării contractelor și își dau seama că legile sînt „fluide”, ușor de ocolit dacă ești „băiat deștept” – după cum ne învăța mai ieri președintele țării. în plus, observă – acești străini prea înțepeniți în regulile lor – că orice dramă națională, orice scandal imens eșuează în uitare și indiferență. Cine își mai amintește ceva de arestările inițiale din „cazul RAFO” sau de ancheta și procesul fostului primar al Bacăului? S-au dat niscaiva sentințe? A venit – în sfîrșit! – Parchetul cu dovezile irefutabile pe care le promitea? Recunosc sincer că habar nu am care mai este „mersul lucrurilor”… Și nici nu mă mai interesează așa de mult, mai ales că – între timp – noii potentați se pregătesc de propriile lor procese de corupție. Doar că aș vrea să știu dacă instituțiile statului, după ce au regizat, produs și difuzat atîtea spectacole televizate cu mascați și cătușe, au cum să justifice banii cheltuiți.
Sînt și alte multe subiecte intrate în comă profundă. Nici despre dl Patriciu și partenerii săi americani (apropo de investitorii străini care se adaptează la obiceiurile locului) nu se mai știe mare lucru. A venit vara, lumea este cu gîndul la concedii „ieftine și bune” (prin sindicat, dacă se poate…) și nu mai are chef de pseudobombe de presă. Termopanele lui Năstase au devenit neintesante, iar mătușa Tamara nu reușește să intre în topul celor mai mari români, măcar pe lîngă Bulă cel pensionat. S-a mai înregistrat un scurt puseu penal legat de fostul premier și niște afișe electorale. N-a avut răsunetul de altădată. A fost concurat de bacalaureatul Monicăi și palatul lui Becali… A trecut anul de la marea răpire din Irak și nici o adiere de informație lămuritoare nu a ajuns la public. Am vreo șase ore de înregistrări video ale jurnalelor de știri și dezbaterilor penibile din acea perioadă care acum mă fac să zîmbesc. Pînă și „primul terorist al țării”, ajuns bolnav de cancer în închisoare, a fost eliberat și trecut într-o curioasă uitare. Iar despre Munaf știm doar că a rămas pe mîna americanilor. O fi la plajă, în Florida? A primit alte misiuni? Sau a căzut victimă în vreo explozie de prin Bagdad? Vă mai amintiți de parlamentarul PSD Ion de la Buzău? Cerea retragerea trupelor și anchetarea celor vinovați de răpirea fiicei lui. Acum nici nu știu dacă mai este în țară… O fi în vizită la colegul său de partid Priboi, stabilit în Dubai…
Să fiu bine înțeles: nu doar în zona Justiției se manifestă, în unele dosare, lentoarea și amnezia. Indiferența de după isterie este o boală generalizată în România. De departe, în top se află politica. Aici, fiecare ins cu legitimație de partid declară ce vrea, cînd vrea și unde vrea, pentru că i se dă o atenție publică nemeritată. Și de ce n-ar fi așa cîtă vreme președintele se ia la harță cu ziariștii ruși pe teme sovietice, invită – în secret – Republica Moldova să adere la Uniunea Europeană cînd încă nu știm dacă noi vom parcurge cu bine drumul spre Vest (la cîte prostii facem pe metrul pătrat) și își exprimă, prin cîrciumi, pasiunea pentru licuricii mari și mici. Pentru a nu rămîne mai prejos, premierul dă și el cu bîta-n baltă pe unde apucă. De fiecare dată, asemenea „accidente” au făcut deliciul presei și au umplut micile ecrane cu specialiști care au întors pe toate fețele gafele de doi lei cu care deja ne-am obișnuit. Zile și săptămîni s-a discutat despre aceste subiecte. Acum puțini își mai aduc aminte de ele. Sondajele de opinie certifică faptul că românii nu iau în serios „prostiile omenești” cu efecte dezastruoase asupra imaginii țării în lumea civilizată. Ba chiar unii politicieni au crescut în ochii electoratului pentru că s-au dovedit a fi, astfel, „de-ai noștri”. Orice dramă se consumă între două beri, iar parastasul se lasă cu o beție cruntă. Pentru că la Porțile Orientului (ca să folosesc un enervant loc comun), dacă bășcălie nu e, nimic nu e… prea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!