Gîndirea arabă și construirea „noului arab”

Foarte puțini dintre noi au reușit să afle – datorită unei vagi prezentări în mass-media – că pentru instaurarea democrației în unele țări – în speță, în cele de origine arabă -, autoritățile americane au valorificat, sau mai bine zis au pus în practică o serie de studii privind mentalul anumitor categorii de populații, lansînd astfel o strategie antiteroristă axată pe tehnica profilului în baza originii etnice.
Ideea instaurării în forță și cu orice mijloace a democrației – ca modalitate de îndepărtare a surselor terorismului, mai ales după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001-, a făcut ca administrația americană să transforme în politică de stat arestarea, interogarea și detenția indivizilor, fără a li se formula acuzații penale, ci doar după criteriile naționalității, etniei și religiei. Pentru a justifica o asemenea strategie bazată pe profilul rasial și etnic s-au invocat, bineînțeles, rațiuni de securitate națională. Și, astfel, a apărut și s-a manifestat istoria punerii în aplicare a programelor de arestare preventivă la scară mare, în baza țării de origine, rezultînd arestarea în secret a mii de arabi și musulmani, care au fost pur și simplu luați pe sus din case, de la locurile de muncă, de pe stradă, din moschei, majoritatea dintre ei fiind apoi încarcerați, timp de cîteva luni, fără capete de acuzare demonstrabile, ci doar în vederea identificării potențialilor teroriști.
Pentru construirea profilului arabilor – cei mai susceptibili de atacuri teroriste – serviciile de informații și colegiile militare americane au studiat și aplicat lecțiile învățate din capitolele despre arabi și slăbiciunile acestora cuprinse într-o carte care a devenit manual și a avut o puternică influență pentru strategia și sistemele de forță impuse în Irak de către trupele de ocupație americane. Această carte, intitulată „The arab mind” (Gândirea arabă) a fost scrisă de Raphael Patai și publicată prima dată în 1973, fiind reeditată în anul ’80 și ’90. Autorul cărții, antropolog de profesie, expert în orientalistică, a studiat în profunzime cultura arabă și în special literatura și folclorul arabe, punînd un accent deosebit pe teoria potrivit căreia ființele umane care cresc într-un mediu de grup manifestă – pe lîngă deosebirile dintre ei – un puternic factor comun de personalitate, definit ca fiind un caracter național ce motivează credințe, concepte, obiceiuri, aspecte legate de credință și moralitate.
Potrivit unui articol publicat în revista americană „The New Yorker”, jurnalistul și analistul Seymour Hersh – referindu-se la efectul pe care l-a produs cartea lui Patai în politica americană de apărare, nota: „Două elemente cu valoare de teme – exacerbate ca prejudecăți, cum s-a dovedit și ulterior atentatului din fatidica zi de 11 septembrie 2001 – au girat comportamentul american în Irak: 1.- arabii nu înțeleg decît de forță; 2.- cea mai mare slăbiciune a arabilor constă în rușine și umilire. Aceste date primare, justificative ale unor acțiuni atroce (ca cele de la închisoarea Abu Ghraib), au fost introduse în mentalul decidenților americani dintr-o singură sursă: cele 25 de pagini ale capitolului „Arabii și sexul”, din lucrarea lui Raphael Patai, „…descriind sexul ca pe un tabu sub semnul rușinii și al reprimării. Astfel că fragmentul în chestiune a devenit Biblia neoconservatorilor experți în comportamentul arab”.
Deși această carte a fost încadrată în rîndul studiilor de interes național, acestea au fost realizate încă din timpul celui de-al doilea război mondial și al războiului rece, ca instrument de legitimare a politicilor americane în domeniul militar, contribuind la niște reprezentări stereotipale ale unor minorități, popoare, state adversare SUA. Exemplificînd, iată cauzele pentru care cărțile (precum „Gândirea arabă”) prezintă un real interes pentru serviciile secrete americane, conform raportului declasificat în 1996 și întocmit de Programul de Analiză al CIA, cauze făcute cunoscute împreună cu o recenzie a cărții și de revista „Lumea”: „proiectează tipologia caracterială a unei anumite societăți pornind de la cultura și structura socială și demonstrează impactul caracterului său personalității asupra structurii socio-culturale”. Pe lîngă toate acestea, imaginea de ansamblu a americanilor despre arabi include stereotipii și datorită faptului că populația musulmană se situează la 1% din cea americană, cifrîndu-se în prezent la peste 3,5 milioane de persoane. Pe de altă parte, și în lumea arabă au apărut stereotipii negative asupra Occidentului – considerat ca fiind imoral, agresiv, licențios și angajat într-o puternică cruciadă împotriva Islamului.
Din păcate, stricta orientare – în special – a neoconservatorilor americani spre politica de forță și impunerea cu forța a unor valori occidentale, ca democrația, unor popoare care au cu totul alte mecanisme de structurare a puterii, a făcut ca astfel de cărți-manual să fie aplicate de americani în tortura semenilor lor, pornind de la premiza că vulnerabilitatea prin umilire sexuală poate fi exploatată pentru a-i convinge pe deținuții arabi să coopereze. Recurgerea la metoda profilului rasial al arabilor-americani în baza unor trăsături fizice sau a unor comportamente care au la bază învățăturile anumitor cărți se transformă, uneori, în adevărate tragedii, ca de exemplu – uciderea de către poliție în atacurile teroriste din Londra a unui suspect de implicare în atacurile de la metroul londonez, datorită modului în care era îmbrăcat sau a trăsăturilor fizice, acesta fiind, în fapt, nevinovat. Astfel de metode nu pot sta la baza unor politici care să asigure o securitate reală, iar măsurile luate nu trebuie să se limiteze la stereotipii sau judecăți subiective privind rasa, etnicitatea sau religia. De cealaltă parte, respectiv lumea arabă, sfatul pe care îl dădea Patai încă de acum 30 de ani rămîne semnificativ pentru retorica neoconservatoare asupra „reformei arabe”, părînd a fi scris recent: „Sfidarea căreia lumea arabă trebuie să-i facă față este de a înghiți influxul de produse, tehnică și cunoaștere occidentale și a le integra în contextul culturii arabe. Este o sarcină grea care va putea fi adusă la capăt doar dacă arabii vor fi capabili să depășească obsesia și ura împotriva sionismului, Israelului și imperialismului american, sau dacă își vor canaliza forțele nu pe întreținerea unor conflicte, ci pe construirea noului arab”. Sînt deziderate greu de înfăptuit atîta timp cît fanatismul religios și impunerea democrației cu forța constituie coordonatele de bază ale politicilor care au la bază principiile terorii și agresiunii. (Romulus Dan BUSNEA)1 – au girat comportamentul american în Irak: 1.- arabii nu înțeleg decît de forță; 2.- cea m

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!