Telenovela RAFO

Ștefan RADU

Rafinăria oneșteană a devenit un fel de parc de distracții: cu o frecvență din ce în ce mai mare, prin curtea ei se perindă înalți funcționari de stat, politicieni locali și de la centru, așa-ziși investitori interesați, ziariști, șefi de la sindicate, gură-cască sau fel de fel de aleși rătăciți prin realitate. Aș îndrăzni să le sugerez administratorilor acestei societăți să instaleze, la intrare, o casă de bilete. Măcar ar încasa niscaiva fonduri, după atîtea pelerinaje inutile…
De o bună bucată de vreme, urmăresc îndeaproape ceea ce se petrece la RAFO. Nu mă preocupă amănuntele financiar-contabile și nici procesele tehnologice petrochimice. Este treaba specialiștilor să evalueze situațiile din aceste perspective. Pe mine m-a interesat să înțeleg ce se dorește de la acest agent economic pentru VIITOR. Despre TRECUT știm fel de fel de povești, pe care Parchetul, Justiția, Fiscul și cine nu te aștepți se încăpățînează să le lase cu final deschis. Și, din cîte am fost eu în stare să înțeleg, viitorul NU sună deloc bine pentru oneșteni… Spun asta deoarece declarațiile oficiale se contrazic pe toate fronturile. De exemplu, luni după amiază, aproape concomitent, pe două posturi de televiziune, s-au transmis două interviuri avînd ca temă soarta rafinăriei de pe Trotuș. Pe de o parte, la postul local, dl prefect Gabriel Berca își exprima încredere, optimismul chiar, în ceea ce privește soarta societății RAFO. Pentru domnia sa, vizita consilierului prezidențial Stolojan i se pare a fi un moment de cotitură (după propria-i exprimare). Pe Money Channel (un post specializat pe informație economică), inamicul public nr. 1 al rafinorilor, Răzvan Orășeanu, președintele AVAS, considera demersul lui Stolojan drept o presiune inutilă, care tensionează și mai mult situația. Mai mult chiar: în fața microfonului, înaltul reprezentant al statului, cel care administrează o bună parte din averea publică, a susținut că la RAFO se dau lupte nimicitoare între grupuri de interese românești și străine, cu legături dubioase în mafia internațională a petrolului. Domnia sa a declarat că deține „informații îngrijorătoare” despre investitorii ce-ar dori, în acest moment, să preia rafinăria. Ne-a vorbit despre un ONG din Austria, ce ar fi în spatele întregului blocaj de la Onești, și despre ascunderea unor date ce ar lămuri opinia publică în legătură cu această poveste. A sugerat – ca și în alte dăți – că sindicaliștii de la RAFO sînt manipulați și se preocupă de soarta patronatului, împotriva oricăror uzanțe. Cu toate acestea, dl Orășeanu spune că nu este nici o problemă: nu există intenția de falimentare a unității de la Onești. Am reascultat înregistrările celor două interviuri și ceva nu se pupă! Dl prefect spune că i-a confirmat dl Stolojan faptul că RAFO era, încă de acum zece ani, pe o listă neagră a Băncii Mondiale, pentru a fi lichidată. Apoi, la ultima vizită de lucru (fără taxă de intrare) la societatea din Onești s-au reiterat termenele programului de restructurare impus de Guvern. Dacă pe 31 decembrie 2006 nu se închid toate litigiile cu AVAS, ANAF și celelalte structuri ale statului, dacă nu se plătește și ultimul leu considerat datorie, se poate cere falimentul rafinăriei. Legislația în domeniu tocmai a fost schimbată și procedura de a lichida o firmă este îngrijorător de simplă acum. Oricît profit operațional ar obține RAFO și oricît de mulți pețitori ar avea, dacă novația acțiunilor rămîne blocată, soarta acestui agent economic este indecisă. De altfel și dl prefect a exprimat această îngrijorare: este o situație juridică foarte complicată. Adică nu se pun în discuție capacitatea de producție sau calitatea combustibililor livrați și nici dimensiunea pieței de desfacere. Pentru altceva – mai puțin public – se duce acest război. Poate se stă „la cotitură”, pentru a cumpăra, la preț de faliment, adică de inventar contabil, o rafinărie modernă, singura adusă la standarde europene de mediu, cu investiții în tehnologie modernă și eficientă…
In interviul său, dl Orășeanu spune clar că are o problemă cu posibilii investitori; nu-i plac și nu are încredere în ei. Nu face, însă, vreun efort pentru a descoperi dînsul niște afaceriști curați ca lacrima. Ar avea această datorie, dacă administrează o avere publică pe care ar trebui să o rentabilizeze. Pe mine mă îngrijorează informațiile neoficiale, șoptite la ureche, în diverse ocazii, de către persoane cu responsabilități importante. Un funcționar de la ANAF susținea, acum vreo lună, că „americani nu ar vrea să ajungă petrochimia românească pe mîna rușilor”… Mă rog! Atunci să vină ei și să pună umărul la rezolvarea acestei încîlcituri. Un parlamentar al Puterii era de părere că cheia conflictului de la RAFO este în disputa dintre taberele Băsescu și Tăriceanu. Nu a fost prea explicit, însă avea aerul că știe ce spune. Mă întreb cine le dă dreptul acestor regizori din umbră să se joace cu soarta a cîtorva mii de familii de pe Valea Trotușului? Este de-a dreptul cinic să folosești oamenii ca pe simpli pioni pe o imensă tablă de șah a intereselor personale și de grup. Mai sînt cinci luni și jumătate pînă vom fi puși în fața faptului împlinit.zita consilierului prezidențial Stolojan i

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!