Prostul gust invadează patria „vamaioților”

Este un loc pe litoral unde oamenilor le place să meargă cu cortul. Un loc unde soarele-ți răsare-n față, unde marea stă să-ți intre-n casa improvizată pe plajă. Și toți oamenii aceștia sînt liberi. E un soi de libertate care nu deranjează. Poți veni la plajă și fară slip, și fară rimel. Nimeni nu-ți poartă de grijă. Pe plaja acesta se perindă, de cîteva decenii, „vamaioții”. Oameni ce adoră gustul borșului de pește servit în castroane de lut. Oameni ce-și beau berea pe terasă la Ovidiu și mănîncă clătite la micul dejun. A, și mai sînt pescarii! Sînt acolo de cînd lumea și gătesc pește pentru prieteni.
Toate astea tind să devină, de la an al an, povești. Vama Veche era unul dintre puținele locuri ce păstra candoarea purității, a libertății în starea ei primară. De la an la an, însă, prostul gust, plasticul și sămînța banului par să tot înflorească. Dacă anul trecut pe plajă tronau, asemenea unei cicatrice, vreo zece umbreluțe comerciale și cîteva șezlonguri, anul acesta s-au înmulțit de zece ori. Tot mai mulți oameni vin în Vama pentru că a devenit ceva la modă, ceva „cool”. Vin însă cu tot cu înfumurarea de acasă, cu fardul, muzica și plasticul șezlongului după ei.
Ceea ce odată era o plajă numai a cortiștilor, a oamenilor de bună calitate, a devenit un fel de stațiune împărțită între trecut și prezent. Jumătate de plajă își duce libertatea mai departe, își trăiește iubirea discret, în cort, și vede răsăritul în fiecare dimineață. Cealaltă jumătate, vine la plajă și nu se atinge de nisip. âși întind trupurile pe șezlonguri, la umbra unor umbreluțe artificiale, și stau la soare, în așteptarea bronzului ce vor avea să-l expună în oraș. Și atunci, de ce mai vii în Vama Veche, dacă nu stai la cort?
E drept, a mai rămas jumătate de plajă unde camparea mai este permisă. Se punde însă problema ca, în cîțiva ani, acestea să dispară, pe măsură ce tot mai multe porțiuni de plaja devin particulare, odată cu noile construcții. Anul acesta, deja a fost introdusă o taxă pentru salubrizare. Pentru fiecare cort se plătesc trei sau cinci lei pe zi, în funcție de zona-n care te afli. Cît despre rulote, acestea sînt taxate cu 7,5 lei pe zi.
Și ce alte schimbări au mai apărut? Ei bine, prezența salvamarilor se face simțită. Odata cu aceștia au apărut și multe forțe de ordine, ce patrulează pe plajă zi și noapte. „Pe mine personal mă incomodează. E destul de ciudat să-i văd îmbrăcați în uniformă, supraveghindu-ne de peste tot”, ne spune Elena O.
Bineînțeles, din acest val de nou nu puteau lipsi noile construcții. E probabil o tradiție ca orice club mai răsărit de prin București să se mute la mare pe timpul veri. „Bavaria” este unul dintre ele. O construcție din lemn, cu două nivele, mereu goală și lipsită de turiști. E parcă o formă de protest unanimă. Printre schimbările pozitive se numără și acțiunea intitulată „Arta coboara pe plajă”. Câteva zile la rînd, s-au construit imense castele de nisip și s-a pictat cu spray-uri colorate pe o Dacie intitulată „Trabant”. Toată vara, turiștii sînt provocați să asiste la concerte de jazz, folk, rock și spectacole de stand-up comedy. Ceva, ceva tot a mai rămas din vechea Vamă, probabil doar gustul sărat al mării și nisipul plin de scoici. (Mădălina OPRIȘAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!