Lucrarea de suflet a lui Osvaldo rămîne biserica de la Borzești. „Am lucrat cu drag la restaurarea ei. Pentru ceea ce înseamnă și pentru ceea ce-am găsit acolo. Tencuială în care era pusă pleavă de cereale ca liant, am găsit o piatră pe care cineva își scrisese cu cărbune numele și ceva într-o limbă străină. Nu m-am atins de ea. Tot acolo am descoperit și ulcioarele care asigurau rezonanța deosebită a clădirii. Erau imense, puse cu gura în jos de jur- împrejurul turlei centrale a bisericii. Sunetele se adunau în acele ulcioare, iar apoi se întorceau în sală, jos. Nu ne-am atins de nimic. A șters cu sfințenie totul de fum și ceară, și am lăsat așa, pentru ceilalți care vin, să se umple și ei de sfințenie, ca și noi”, a povestit bătrînul cu chipul luminat de amintirea cea dragă. (M.R.)acolo. Tencuială în care era pusă pleavă de cereale ca liant, am găsit o piatră pe care cineva își scrisese cu cărbune numele
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.